Este zvonul care umflă bula de la Bruxelles: de la toamnă, Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, ar putea traversa oraşul pentru a merge la serviciu, pentru că ar urma să conducă NATO. Postul de şef al NATO a devenit brusc sensibil din punct de vedere politic şi, pe fondul războiului din Ucraina, este de profil înalt, ceea ce face oamenii să lanseze în spaţiul public nume precum cel al Ursulei von der Leyen, care - deocamdată - par puţin probabil să devină realitate, scrie POLITICO, într-o nouă analiză a posibililor candidaţi pentru funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice, context în care continuă să fie menţionat şi preşedintele Klaus Iohannis.
Raţionamentul candidaturii Ursulei von der Leyen are sens. Ea are o bună relaţie de lucru cu Washingtonul şi a fost ministru al apărării, iar în calitate de preşedinte al Comisiei Europene, are experienţă de lucru cu majoritatea şefilor de guvern din NATO. În plus, dacă va fi aleasă, ar deveni prima femeie lider al Alianţei Nord-Atlantice.
Discuţia pe această temă a atins cote maxime în ultimele săptămâni, în condiţiile în care actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, va pleca la sfârşitul lunii septembrie. Cu toate acestea, potrivit surselor din interiorul NATO şi din cadrul Comisiei, discuţiile sunt mai degrabă la nivel ipotetic, de dorinţă, decât un indiciu al unei schimbări iminente de funcţie. Nu există nicio dovadă că von der Leyen este interesată de acest rol, iar cei de la Bruxelles nu se aşteaptă ca ea să demisioneze înainte ca primul său mandat de preşedintă a executivului european să se încheie în 2024, scrie POLITICO.
Discuţiile sunt similare sunt şi în jurul premierului olandez Mark Rutte, un lider cu vechime, care bifează toate căsuţele, dar care insistă că nu îşi doreşte postul.
Speculaţiile ilustrează cât de mult a schimbat NATO invazia Rusiei în Ucraina şi dezbaterea despre cine poate conduce alianţa. Războiul a pus un reflector suplimentar asupra NATO, ceea ce a făcut ca postul să fie mai sensibil din punct de vedere politic şi mai mediatizat decât în trecut. Iar aliaţii sunt dintr-o dată mult mai prudenţi cu privire la candidatul pe care vor să-l urce pe podium ca să vorbească în numele lor. Pe scurt, în toată această "bursă a zvonurilor" pare să fie vorba mai degrabă despre testarea unor idei şi a unor candidaţi ideali decât de o negociere reală, comentează publicaţia de la Bruxelles.
"Cu cât sunt mai multe nume, cu atât este mai clar că nu există niciun candidat", a declarat un diplomat european de rang înalt, care a vorbit sub rezerva anonimatului. Un al doilea diplomat european de rang înalt este de acord: "Există o mulţime de bârfe de culise", a spus această persoană, "dar nu există un câmp clar în acest stadiu".
LISTA (FOARTE) SCURTĂ
Următorul şef al NATO, spun oficialii, trebuie să fie un european care poate lucra îndeaproape cu oricine se află la Casa Albă. Dar asta nu este tot. Următorul şef al NATO trebuie să fie cineva care să susţină Ucraina, dar să nu fie atât de dur, încât să sperie ţările îngrijorate de provocarea Rusiei. Iar persoana trebuie să aibă un statut pregnant - probabil un fost şef de stat sau de guvern - pentru a putea obţine sprijinul unanim al celor 31 de capitale şi, cel mai important, al SUA.
Din acest punct de vedere, lista nu este lungă. Von der Leyen se află pe ea, dar există mai multe obstacole în calea candidaturii sale.
Primul este pur şi simplu calendarul. Dacă Stoltenberg părăseşte funcţia în toamnă, aşa cum este programat, înlocuitorul său ar intra în funcţie cu un an înainte ca mandatul lui von der Leyen la Comisie să se încheie, la sfârşitul anului 2024. În plus. Ursual von der Leyen poate chiar să candideze pentru încă un mandat de cinci ani în fruntea executivului european.
"Nu cred că se va muta nicăieri înainte de sfârşitul mandatului ei", a declarat un oficial de rang înalt al Comisiei, care a vorbit, de asemenea, sub rezerva anonimatului.
Se speculează că actualul şef al NATO ar putea fi rugat să rămână în funcţie, cel puţin pentru încă puţin timp, pentru a permite unui candidat precum von der Leyen să vină mai târziu. "Dacă Stoltenberg ar avea mandatul prelungit până în vara anului viitor, candidatura Ursulei von der Leyen ar părea logică", a declarat un al treilea diplomat european de rang înalt.
Dar, într-un interviu acordat săptămâna trecută pentru POLITICO, Stoltenberg părea dornic să plece acasă. Şeful NATO se află în funcţie de peste opt ani - este al doilea cel mai lung mandat din istoria de şapte decenii a alianţei. Întrebat despre zvonurile potrivit cărora ar putea rămâne în funcţie, secretarul general a răspuns sarcastic: "În primul rând, în lume există mult mai multe întrebări care sunt extrem de importante decât aceasta. Planul meu este să mă întorc în Norvegia. Sunt aici de mult timp", a adăugat el.
PIEDICI ÎN CALEA UNEI CANDIDATURI A URSULEI VON DER LEYEN
Alianţa este divizată în această privinţă. Unele ţări - în special cele din afara UE - ar prefera o decizie rapidă pentru a evita ca momentul să coincidă cu propriile alegeri din 2024.
Teama, a declarat un al patrulea diplomat european, este că NATO devine un "premiu de consolare în cadrul politicii europene mai largi", în timp ce liderii se târguiesc cu privire la cine va conduce principalele instituţii ale UE.
O altă provocare pentru von der Leyen ar fi istoricul Germaniei în ceea ce priveşte cheltuielile pentru apărare - şi propria sa istorie în calitate de ministru al apărării în Germania.
În urmă cu un deceniu, ţările NATO s-au angajat să cheltuiască 2% din producţia lor economică pentru apărare până în 2024. Dar Germania, deşi este cea mai mare economie europeană, a ratat în mod constant acest obiectiv, chiar şi după ce a anunţat anul trecut un fond de 100 de miliarde de euro pentru a-şi moderniza armata. În plus, unii observatori spun că von der Leyen poartă o anumită responsabilitate pentru starea relativ slabă a apărării Germaniei.
Din perspectiva guvernului german, menţinerea Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei Europene ar putea fi, de asemenea, o prioritate mai mare decât NATO, chiar dacă aceasta provine din actuala opoziţie de centru-dreapta. Executivul UE este, fără îndoială, mai puternic decât şeful NATO în Europa, impunând politici care afectează aproape fiecare domeniu al vieţii.
În mod previzibil, Comisia respinge în mod oficial orice speculaţie. "Preşedintele nu este un candidat pentru postul" de secretar general al NATO, a declarat luni pentru POLITICO un purtător de cuvânt al Comisiei Europene. "Şi nu are niciun comentariu de făcut cu privire la speculaţii", a adăugat oficialul.
CINE ALTCINEVA POATE FI ŞEFUL NATO?
Ca şi în cazul Ursulei von der Leyen, nu este clar dacă unele dintre celelalte nume vehiculate sunt, de fapt, disponibile.
Premierul olandez Mark Rutte a respins speculaţiile privind un rol al său în cadrul NATO, declarând reporterilor în ianuarie că vrea "să părăsească complet politica şi să facă ceva complet diferit". Un purtător de cuvânt al prim-ministrului a reiterat în această săptămână că punctul său de vedere nu s-a schimbat.
Cu toate acestea, persoane din interior spun că liderul olandez nu ar trebui să fie scos din calcule. Aflat în funcţie din 2010, Rutte are o experienţă semnificativă de lucru cu liderii din întreaga alianţă şi promovează o legătură transatlantică strânsă. Olanda este, de asemenea, relativ exigentă în ceea ce priveşte apărarea - a fost unul dintre cei mai mari donatori europeni pentru Ucraina - dar nu la fel de dură ca ţările de pe flancul estic.
"Numele lui Rutte tot apare", a declarat cel de-al doilea diplomat european de rang înalt, "dar nu e nicio mişcare în acest sens dincolo de zvonuri".
Alte nume menţionate ocazional ca posibili candidaţi sunt premierul estonian Kaja Kallas şi premierul spaniol Pedro Sánchez şi, într-o măsură mai mică, secretarul britanic al apărării Ben Wallace, vicepremierul canadian Chrystia Freeland, preşedintele român Klaus Iohannis şi preşedinta Slovaciei Zuzana Čaputová. Dar, în ciuda zvonurilor, oficialii recunosc că multe dintre aceste nume nu sunt fezabile din punct de vedere politic în acest stadiu.
Kaja Kallas, de exemplu, este percepută ca fiind prea dură. Şi, invers, Canada şi unele ţări din sudul Europei sunt considerate în cadrul Alianţei ca fiind rămase în urmă în ceea ce priveşte investiţiile în apărare. Apoi, există şi un alt aspect: unele capitale s-ar opune unui candidat din afara UE, complicând, de pildă, o candidatură a britanicului Wallace.
Prin urmare, o persoană de rang înalt dintr-o ţară din nordul sau vestul UE pare a fi profilul cel mai probabil pentru un candidat de succes. Cu toate acestea, deocamdată, cine ar fi această persoană rămâne neclar. Totuşi, oficialii au un termen limită: summitul anual al NATO din iulie. "Fie va fi anunţat un nou secretar general", a declarat un al cincilea diplomat european de rang înalt, "fie mandatul lui Jens Stoltenberg va fi prelungit".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
