Pe fondul protestelor care fac ravagii în prezent în oraşe din întreaga Europă, alimentate de costul ridicat al vieţii, lipsa locurilor de muncă şi standardele slabe de educaţie, studenţii sârbi au demonstrat încă de acum doi ani ce forţă pot reprezenta generaţiile tinere atunci când valorifică nemulţumirea generalizată, scrie Reuters.
Aleksa Simic, student la Ştiinţe politice la Universitatea din Belgrad, nu a ezitat când a aflat că prăbuşirea acoperişului unei gări din oraşul Novi Sad, din nordul Serbiei, a provocat moartea a 16 persoane în noiembrie 2024. Cerând dreptate pentru cei decedaţi şi încetarea corupţiei care, în opinia multora, a dus la construcţia defectuoasă a gării, el şi alţi studenţi au blocat accesul la Facultatea de ştiinţe politice în semn de protest.
În timp ce Serbia era în doliu, locuitorii solidari le-au adus mâncare gătită acasă, saltele şi perne. Mulţi s-au oprit să discute despre cererile studenţilor.
"Pentru prima dată, am simţit că fac parte dintr-o comunitate. Mi-am dat seama că vocea mea contează", mărturiseşte Simic.
La doi ani distanţă de acel moment, în timp ce Serbia se pregăteşte pentru alegerile din 25 octombrie, mişcarea de protest a studenţilor a crescut exponenţial, devenind una dintre cele mai puternice forţe politice din ţară şi reprezintă cea mai mare ameninţare de până acum la adresa guvernării lui Aleksandar Vucic, care a dominat scena politică sârbă mai întâi ca prim-ministru, apoi ca preşedinte, începând din 2014.
În interviuri acordate agenţiei Reuters, o duzină de studenţi şi profesori au descris modul în care o campanie metodică de vizite la domiciliu la nivel naţional, marşuri paşnice, un mesaj media strict controlat şi o rotaţie constantă a liderilor pentru a proteja persoanele de campaniile de denigrare ale guvernului au contribuit la menţinerea elanului în Serbia.
Acum, ei au propria listă, "Students Win", cu 250 de candidaţi pentru alegerile de duminică, care include profesori universitari, actori, fermieri şi chiar un rapper popular.
Singurul sondaj publicat luna aceasta, realizat de "Noua Gândire Politică Sârbă" (NSPM) pe 20 octombrie, a arătat că lista de candidaţi a studenţilor devansează uşor Partidul Progresist Sârb (SNS) al lui Vučić, cu 44,5% din voturi faţă de 42,7%, deşi cotele de pariuri îl favorizează pe Vučić.
"Protestele au schimbat societatea. Au arătat oamenilor că nu sunt singuri", a declarat Florian Bieber, profesor de istorie şi politică a Europei de Sud-Est la Universitatea din Graz.
NECUNOSCUTELE DIN JURUL MIŞCĂRII STUDENŢEŞTI
Marea întrebare este cum ar guverna studenţii în cazul în care ar câştiga duminică.
Vucici este o figură internaţională importantă, care gestionează un echilibru delicat, urmărind relaţii mai strânse cu China, un investitor major, şi cu Rusia, aliatul tradiţional al Serbiei şi principalul furnizor de gaze naturale, dar lăsând în acelaşi timp uşa deschisă aderării la Uniunea Europeană, chiar dacă procesul de aderare este blocat.
Lista studenţilor este condusă de cardiologul Ilija Srdanovic, deşi aceştia au precizat că acest lucru nu înseamnă că el ar deveni prim-ministru în cazul în care ar câştiga.
Unii analişti politici se întreabă cum s-ar descurca ţara pe scena internaţională cu o persoană necunoscută la conducere, în timp ce există puţine detalii despre modul în care studenţii vor proceda pentru a-şi îndeplini promisiunile de a combate corupţia, de a promova transparenţa, de a crea o mai mare libertate a presei şi de a pune în aplicare reforma educaţiei la nivel naţional.
Criticii subliniază, de asemenea, tăcerea lor cu privire la aderarea la UE şi la relaţiile cu fosta provincie Kosovo. Oponenţii pro-europeni ai guvernului lui Vučić îi critică pentru că au afirmat că nu vor impune sancţiuni împotriva Rusiei.
"Un guvern (condus de studenţi) ar urmări reforme ample pentru a combate corupţia, a restructura instituţiile publice şi companiile-cheie şi pentru a desfiinţa reţelele de clientelism", a afirmat marţi firma de consultanţă Teneo într-o notă de analiză. "Cu toate acestea, o rezistenţă birocratică puternică ar putea genera instabilitate instituţională pe termen scurt", atrage atenţia Teneo.
NEMULŢUMIREA CRESCÂNDĂ
Vucic, în vârstă de 56 de ani, a demisionat din funcţia de preşedinte în septembrie pentru a candida din nou la funcţia de prim-ministru în cadrul alegerilor legislative anticipate.
Deşi a condus ţara într-o perioadă de creştere economică puternică şi de scădere a şomajului, criticii îl acuză de regresul democratic, de reducerea la tăcere a criticilor şi a mass-media, precum şi de împiedicarea aderării Serbiei la UE prin neîndeplinirea reformelor necesare.
Poliţia a bătut protestatarii şi a ameninţat persoanele care îşi exprimă opoziţia online, au declarat pentru Reuters grupuri pentru drepturile omului, activişti şi studenţi.
Furia mocnită faţă de guvern a izbucnit odată cu prăbuşirea acoperişului gării din Novi Sad. Vucic a încercat să discrediteze mişcarea studenţească, afirmând că aceasta încearcă să distrugă Serbia şi acuzând agenţi străini din Croaţia şi Muntenegru că o finanţează, dar acest lucru nu le-a diminuat sprijinul.
Reprezentanţii guvernului nu au răspuns la o solicitare de comentarii. Vucic şi autorităţile au negat în repetate rânduri acuzaţiile de corupţie şi violenţă, precum şi încercările de a discredita opoziţia. Studenţii resping afirmaţiile potrivit cărora ar fi coordonaţi din străinătate.
CUM A CRESCUT O MIŞCARE MICĂ
Protestele studenţeşti au fost la început de amploare redusă: la câteva zile după prăbuşirea acoperişului, câteva zeci de persoane au blocat traficul în Novi Sad şi Belgrad timp de un minut pentru fiecare persoană care şi-a pierdut viaţa.
După mai puţin de trei luni, la sfârşitul lunii ianuarie 2025, Milos Vucevic, pe atunci prim-ministru şi aliat apropiat al lui Vucic, şi-a dat demisia la o zi după ce zeci de mii de oameni au blocat una dintre principalele intersecţii din Belgrad, alături de fermieri veniţi cu tractoarele lor.
În martie acelaşi an, studenţii au condus sute de mii de oameni prin Belgrad, în cel mai mare marş antiguvernamental din ultima generaţie. Mişcarea avea deja un simbol: o amprentă roşie, reprezentând sângele pe care protestatarii spun că îl are guvernul pe mâini.
"Am simţit că avem o importanţă şi că avem o responsabilitate mai mare", spune Simic.
Facultăţile din toată ţara au organizat şedinţe plenare şi grupuri de lucru axate pe strategii media şi de social media, precum şi pe organizarea marşurilor.
La prima comemorare a prăbuşirii acoperişului, studenţii au mers pe jos de la Belgrad la Novi Sad. Oamenii din satele mici le-au oferit fructe. O imagine cu un bărbat purtând o pălărie tradiţională sârbească îmbrăţişând o studentă musulmană cu văl a inundat reţelele sociale - imagine pe care susţinătorii au salutat-o ca pe un simbol al unei Serbii tinere şi progresiste după războaiele devastatoare din Balcani din anii 1990.
Înaintea votului de duminică, grupurile de studenţi au urmat cursuri de formare în domeniul fraudei electorale şi afirmă că echipele lor intenţionează să fie prezente la secţiile de votare.
Gavrilo Andric era inginer de software la o mare companie când au început protestele. Fotograf amator, el a urmărit cum mişcarea a luat amploare, ajungând în cele din urmă să-şi părăsească locul de muncă pentru a deveni documentatorul neoficial al acesteia. "Mi-am dat seama în cele din urmă că în societatea noastră există un grup de oameni care consideră că lucrurile pot fi îmbunătăţite şi doresc să lucreze la asta împreună cu alţii", a declarat el pentru Reuters.
Medikatv.ro
