Cineastul mexican Carlos Reygadas, invitat special al ediţiei de anul acesta a Les Films de Cannes à Bucarest, vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre cel mai recent lungmetraj al său, „Nuestro tiempo”, în care joacă alături de familia lui şi pe care îl descrie ca fiind un eseu privind sexualitatea în lumea contemporană, şi despre modul în care filmul de autor supravieţuiteşte în era consumerismului. Spune că nu crede în evoluţia profesională, ci în diferenţe, iar dacă ar fi să aleagă între calitate şi autenticitate, aceasta din urmă primează.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Pasionat de cinematografia germană, Carlos Reygadas are un limbaj special. Aşa cum spune, marea calitate a cinematografiei mexicane este diversitatea. Lungmetrajele lui, cinci la număr până în prezent, vorbesc mai ales despre relaţiile interumane pe parcursul timpului, despre limitele mariajului, iar animalele sunt o prezenţă importantă în filmele mexicanului.

Este scenarist, regizor, producător, editor şi, mai nou, actor. Şi-a însuşit rolul principal din „Nuestro tiempo”, care a avut premiera anul acesta la Veneţia, pentru că era cel mai potrivit în a-i da replica partenerei din viaţa reală, Natalia López, devenită actriţă cu acest lungmetraj, şi pentru că ştia exact ce doreşte de la personaj. Ar putea renunţa oricând la rolul de scriitor ori de interpret, însă niciodată la cel de regizor.

La Bucureşti, a venit însoţit de familie şi va susţine, duminică seară, un masterclass, după proiecţia de trei ore a celui mai recent film al său.
Retrospectiva Carlos Reygadas, care va cuprinde toate lungmetrajele semnate de regizor, va fi prezentată în festival în cadrul secţiunii speciale Focus Mexic.

În 2000, la vârsta de 29 de ani, Reygadas a renunţat la cariera de jurist din serviciul diplomatic mexican pentru cea cinematografică. A realizat patru scurtmetraje şi a debutat, în 2002, cu „Japón”, prezentat la Cannes, unde a obţinut menţiunea specială Camera d'Or. În 2005, a revenit pe Croazetă, în competiţie, cu cel de-al doilea lungmetraj, „Batalla en el cielo”. Tot la Cannes, a câştigat premiul juriului pentru „Luz silenciosa/ Stellet Licht”, în 2007, şi premiul pentru regie cu „Post Tenebras Lux”, în 2012.

Cea de-a noua ediţie a Les Films de Cannes à Bucarest va începe vineri şi se va încheia pe 28 octombrie.

Prezentăm integral interviul acordat News.ro de cineastul Carlos Reygadas:

De ce ai ales să joci în propriul film?

Carlos Reygadas: În realitate, nu este un film scris pentru a juca eu. Nici măcar soţia mea. Dar în timpul castingului pentru rolul femeii mi-am dat seama că Natalia ar putea să îl joace foarte bine, că există o coincidenţă de energie între personaj şi persoană. Cât despre rolul meu, găsisem un actor cu care am lucrat două săptămâni, dar lucrurile nu funcţionau cum trebuia, nu reuşea să stabilească o legătură cu animalele, aşa că am decis să îl schimb. Mi-am dat seama că cel mai practic era să joc eu, pentru că urma să filmez trei ani, iar asta nu este uşor având în vedere programul. Iar eu mă pricep la filmele făcute la ţară. Lumea spune că este o banalitate şi, da, este. De fapt, nu este important că eu joc în film. Eu eram persoana potrivită să fac asta, pentru că aveam timpul să filmez. E un pic ca în cazul lui Jacques Tati - el trebuia să îşi facă filmele pentru că era cel mai amuzant la ceea ce făcea. Sau Buster Keaton ori Charlie Chaplin. Am gândit că sunt singurul care poate face asta.

Cum a fost să te regizezi? Cum s-au separat regizorul şi actorul Carlos Reygadas?

Carlos Reygadas: M-am regizat la fel cum am făcut cu ceilalţi actori, nu a fost dificil. Mă gândeam tot timpul la regie, iar când treceam în partea cealaltă, ca actor, uitam tot şi făceam rolul actorului. Totuşi, nu a fost chiar aşa. Deşi era o altă energie, nu renunţam la a gândi ca regizor şi atunci puteam accelera sau reduce ritmul, să vorbesc mai tare sau mai blând, şi asta mi-a plăcut mult. Mi-am dat seama că munca de regizor are o mare legătură cu actoria. Este ceva fizic. Precum un arhitect care, dintr-o dată, începe să construiască cu propriile mâini. Ştii că acum pictorii contemporani nu pictează ei înşişi, dar eu cred că e bine să poţi picta cu mâinile tale.

Cum ai lucrat cu Natalia, cu copiii voştri?

Carlos Reygadas: La fel cum am făcut cu orice alt actor. Era vorba despre muncă şi trebuia să facem asta. Cu soţia mea a fost uşor. Cât îi priveşte pe copii, sunt tata şi punct. Aşa că se enervau pentru că îi puneam să repete, asta nu le plăcea deloc. Chiar dacă era cel mai simplu lucru din lume, nu le plăcea să repete.

Pe parcursul filmărilor ai schimbat ceva din poveste?

Carlos Reygadas: Foarte puţin, nimic de importanţă. Au fost anumite lucruri, nici nu îmi mai amintesc exact ce. De obicei, nu schimb aproape nimic.

Între filmele pe care le-ai realizat, unde încadrezi „Nuestro tiempo”?

Carlos Reygadas: Întotdeauna, cel mai recent film al meu este cel care mă interesează cel mai mult. De celelalte uit. Aşa că este foarte apropiat mie.

Putem spune că e un film foarte personal?

Carlos Reygadas: Este foarte personal, dar nu mai personal decât altele. Dimpotrivă. Filmul cel mai apropiat de ceea ce am trăit eu este „Luz silenciosa”, care este vorbit în germană. „Nuestro tiempo” reprezintă mai mult o serie de gânduri, un eseu privind sexualitatea în lumea contemporană, cu toate mecanismele de comunicare, telefoanele, internetul, puse într-o lume veche şi cum totul ne influenţează viaţa. Este mai mult o reflecţie. Nu e atât de personal cum pare. Eu îl văd mai mult ca pe un eseu pe o temă anume.

Şi în relaţie cu societatea mexicană de acum?

Carlos Reygadas: Da, şi nu doar mexicană, cred că este vorba despre ceva universal. Temele abordate în film sunt generale şi cred că exact generaţiile care au sub 30 de ani sunt foarte obişnuite cu ele, mai mult decât noi.

Este un film de autor. Este greu, astăzi, să realizezi un astfel de film? Cum funcţionează lucrurile în Mexic?

Carlos Reygadas: Da. Trebuie spuse anumite lucruri clar. Când lumea era împărţită între capitalism şi presupusa solidaritate umană, a câştigat bătălia complet capitalismul. Şi capitalismul a degenerat în consumerism. Nu mai există capitalismul industrial creator de bogăţie, ci este unul bazat pe nevoia de consum şi, cel mult, producţie economică, profit. Aşadar, cred că toate astea se manifestă cu tot mai multă putere în întreaga lume, iar în ceea ce priveşte filmul care nu este de divertisment evident sau mai puţin evident el a fost marginalizat voluntar. Şi este tot mai dificil să existe. Dar eu cred că va exista mereu şi că, la un moment dat, va reveni, iar acest capitalism de consum, al profitului şi oligarhiilor, se va schimba. Oamenii se vor sătura. Acest sistem o să cadă mai devreme sau mai târziu, cum au căzut toate. A fost nevoie de 45 de ani ca să cadă comunismul, Ceauşescu, aşa că şi asta ar putea întârzia.

Care crezi că este influenţa pe care o au festivaluri precum Berlin, Cannes, Veneţia asupra acestui gen de film?

Carlos Reygadas: Este simplu. Şi ele se lasă cucerite de noul sistem care domină în lume, consumul şi divertismentul. Din păcate, sunt în cădere. În toate sensurile - de la filmele pe care le aleg, juraţii, rolul capitalismului care le finanţează e tot mai puternic şi, astfel, există aşteptări. Sunt tot mai degradate.

În cei 16 ani de la lungmetrajul tău de debut, „Japón”, cum s-a schimbat percepţia ta asupra propriei munci, cum a evoluat limbajul tău cinematografic?

Carlos Reygadas: Nu cred că există o schimbare, nu cred că este o evoluţie, pentru că evoluţia - prin definiţie - duce undeva. Eu cred că toate filmele mele sunt diferite. Este ca în cazul copiilor: dacă ai mai mulţi copii nu înseamnă că evoluezi. Îi educi diferit, toţi sunt diferiţi, poate că ultimul este cel mai inteligent şi nu îl duci la doctor pentru orice prostie, dar fiecare are istoria lui. Nu văd niciun fel de evoluţie, doar diferenţe care se aplică fiecărui film. Singura evoluţie, evident, este în ceea ce priveşte metoda de folosire a echipamentului. Asta s-a îmbunătăţit. Dar pentru mine - dacă s-ar da o luptă între calitate şi autenticitate - autenticitatea este cea mai importantă.

Şi în ceea ce priveşte cinematografia mexicană?

Carlos Reygadas: Este prezentă. Totuşi, având în vedere că sunt 130 de milioane de oameni, e bine, dar ar trebui să fie mai mult. Calitatea ei este că este foarte diversă. Sunt tot felul de filme, oameni care fac lucruri extreme, într-un sens sau altul, însă nu văd un element care să definească filmul mexican.

Eşti scenarist, regizor, producător şi actor, ce urmează? Ca cineast, ce cauţi?

Carlos Reygadas: Singurul meu obiectiv este să fac filme care să fie puternice în limbajul lor, în discurs. Mi-e indiferent dacă renunţ să fiu scenarist sau actor, dar regizor trebuie să fiu, pentru că el este cel care spune ce se întâmplă. Restul nu e atât de important. Bine, scenaristul, da, pentru că, pentru mine, discursul final este în tot limbajul, inclusiv în ce se scrie. Este ceva ce se analizează puţin în film. Cred că autorii care sunt scenarişti au o calitate diferită de cei care ilustrează filme scrise de alţii, inclusiv cei mai mari, precum Carl Dreyer. E un bun exemplu. Nu o să spun de Kubrick, pentru că pentru mine este altceva. Dar Dreyer, un mare cineast, care făcea filme scrise de alţii este un cineast diferit de un tip ca Bergman, care este un autor mai complet, în realitate, care spune tot, inventează tot discursul. Chiar dacă Dreyer poate că era un regizor mai bun, de exemplu, pe mine mă interesează mai mult un cineast care face un discurs complet. Cât despre tinerii cineaşti, trebuie să vadă multe filme, care să nu fie doar blockbustere, să aibă propriile idei, dar nu poţi avea idei bune dacă nu vezi filme.

Ca spectator, ce te atrage?

Carlos Reygadas: Mie îmi place cinematografia care nu te distrează tot timpul, care nu îmi spune ce trebuie să simt sau ce trebuie să gândesc, care nu e omogenă şi care nu este gândită ca spectatorul să se simtă într-un anumit fel. Îmi place filmul care prezintă şi nu care reprezintă, care îmi lasă spaţiu. Îmi place filmul care se aseamănă mai mult cu pictura sau cu fotografia, care îţi prezintă ceva, iar tu te relaţionezi cu ea cum poţi, şi nu te împunge din toată părţile.

Există un cineast care te-a influenţat?

Carlos Reygadas: Da, Fassbinder şi mulţi alţii. Nu ştiu dacă m-au influenţat, dar m-au făcut să vreau să fac film. Kiarostami, Werner Herzog, Marcel Carné, filmul francez îmi place mult, şi Kurosawa, Mizoguchi este regizorul japonez preferat, suedezul Victor Sjöström şi, desigur, Buñuel.  Îmi place tot ce a făcut Buñuel, este mare. Carlos Saura, de exemplu, ce a făcut înainte de „Cría Cuervos”, când încă trăia Franco, îmi place la nebunie. Primele cinci, şase filme ale lui sunt mai puţin cunoscute, dar sunt incredibile. Iar Sokurov este unul dintre cineaştii contemporani favoriţi.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.