Sociologul Adrian Hatos, fost senator, consideră că viitorul ministru al Educaţiei şi Cercetării nu va fi o figură politică foarte cunoscută, ci mai degrabă o persoană fără o carieră politică importantă în joc, care să poată prelua costurile unui mandat dificil, marcat de nemulţumiri sociale şi constrângeri bugetare. Declaraţiile au fost făcute în emisiunea „Viitor pentru România”, difuzată de Prima News.
„Probabil că va trebui să fie cineva care nu are o carieră politică de pierdut. Deci să nu ne aşteptăm să fie cineva foarte cunoscut”, a afirmat Hatos, explicând că portofoliul Educaţiei este, în actualul context, unul extrem de riscant din punct de vedere politic.
Potrivit sociologului, mandatul care urmează va fi „coroziv pentru reputaţia sau popularitatea viitorului ministru”, întrucât va presupune gestionarea unor tensiuni majore cu profesorii, părinţii şi studenţii, dar şi aplicarea unor măsuri nepopulare într-un climat de austeritate bugetară
Buget decis înainte de numire, autoritate limitată pentru noul ministru
Unul dintre principalele argumente ale lui Hatos este legat de faptul că viitorul ministru ar putea prelua mandatul după ce bugetul ministerului este deja stabilit, ceea ce i-ar reduce considerabil capacitatea reală de decizie.
„Una este să fii ministru după ce altul ţi-a făcut bugetul şi alta este să fii tu cel care stabileşti, în negocieri cu Ministerul Finanţelor, ce faci şi cum cheltuieşti banii”, a explicat sociologul, arătând că premierul a început deja discuţii cu aparatul ministerului privind bugetul pe anul în curs
În acest scenariu, noul ministru ar ajunge, în opinia sa, într-o poziţie de executant al politicilor stabilite deja la nivel guvernamental:
„Ministrul nou va executa bugetul şi politicile stabilite deja în mare măsură de către premier şi va fi adus în situaţia în care va rezista la nemulţumirile profesorilor, părinţilor şi studenţilor”, a spus Hatos.
De ce politicienii cu notorietate evită portofoliul Educaţiei
Adrian Hatos contrazice ideea că nu ar exista doritori pentru funcţia de ministru al Educaţiei. Din contră, spune el, în mod normal există mulţi politicieni care aspiră la astfel de poziţii.
„Aproape orice politician îşi doreşte să fie ministru sau, dacă a fost ministru, să mai fie încă o dată”, afirmă sociologul. Problema nu este lipsa candidaţilor, ci lipsa de armonie între viziunea premierului şi profilul celor dispuşi să accepte funcţia în condiţiile actuale.
Totodată, el subliniază că mulţi politicieni cu greutate evită acest portofoliu deoarece riscurile electorale sunt prea mari. În contextul reducerii deficitului bugetar, educaţia este unul dintre domeniile vulnerabile la tăieri de fonduri.
„Învăţământul este un loc unde se taie uşor. Pe profesori şi pe cei din învăţământ nici nu prea îi apără nimeni, spre deosebire de alte categorii profesionale”, a spus Hatos, sugerând că viitorul ministru va fi nevoit să gestioneze nemulţumiri fără a avea sprijin politic solid.
Exemplul Daniel David şi costul personal al funcţiei
Sociologul a invocat şi cazul fostului ministru Daniel David, despre care spune că „nu a ieşit bine” din mandat, tocmai din cauza presiunilor şi a dificultăţii de a implementa reforme într-un context ostil.
„Cei care şi-ar dori se gândesc că îşi pun în pericol viitorul politic. Uitaţi-vă la Daniel David. Nu a ieşit foarte bine din ministeratul acesta”, a afirmat Hatos, adăugând că unii miniştri acceptă funcţia dintr-un sentiment de onoare profesională, dar plătesc ulterior un preţ politic semnificativ.
În concluzie, sociologul anticipează că numirea va viza mai degrabă un profil tehnic sau politic mai puţin vizibil public, capabil să gestioneze un mandat dificil fără mize electorale majore, într-un context în care deciziile esenţiale sunt deja luate la nivel guvernamental.
Medikatv.ro
