„Familiile erau jenate când aveau un astfel de copil. Copiii erau ascunşi. Eu am ales să lupt.” Pentru Adela Hanafi, fondatoarea Asociaţiei CONIL, începutul drumului spre educaţia incluzivă nu a fost o strategie, ci o nevoie profund personală. În urmă cu 30 de ani, a devenit mamă a unui copil cu nevoi speciale – şi a descoperit un sistem nepregătit, o societate care evita subiectul şi o lipsă totală de sprijin.
„Am vrut să creez un loc în care orice copil să fie acceptat: fie că are o altă culoare a pielii, o altă etnie sau o dizabilitate. Am vrut ca toţi să fim împreună, să ne acceptăm în diversitatea noastră.” Aşa a luat naştere, în urmă cu două decenii, grădiniţa CONIL — prima verigă dintr-un lanţ de şcoli şi grădiniţe care, astăzi, oferă educaţie pentru sute de copii tipici şi atipici, de la grădiniţă până la liceu.
„Anul acesta ne-am acreditat şi liceul. Construim acum o unitate protejată, ca tinerii care termină să poată fi integraţi profesional. Visul meu e să acoperim întregul traseu, de la copilărie la viaţa adultă independentă.”
”Sistemul încă nu e pregătit”
Dar lupta pentru incluziune nu se termină niciodată. Adela Hanafi atrage atenţia că, în 2025, încă sunt copii care nu îşi găsesc locul: „Deşi s-au schimbat multe mentalităţi, sistemul încă nu e pregătit. Mulţi copii rămân la margine pentru că profesorii şi părinţii nu au resurse suficiente.”
Fondatoarea CONIL vorbeşte şi despre o confuzie frecventă: „Da, orice copil are dreptul la o şcoală de masă, dar trebuie să ne întrebăm şi dacă este bine pentru el. Uneori, mediul poate fi prea solicitant şi copilul poate regresa. Incluziunea nu înseamnă doar o bancă în clasă, ci o adaptare reală la nevoile fiecăruia.”
Adela Hanafi crede că soluţia e simplă în teorie, dar dificilă în practică: educaţia empatică.
„Trebuie să pregătim societatea, nu doar copilul. Să-i învăţăm pe ceilalţi copii să-i accepte pe colegii lor diferiţi, să-i facem parte din echipă. Incluziunea nu e despre a tolera, ci despre a înţelege.”
Într-o lume care vorbeşte mult despre diversitate, dar o practică puţin, Adela Hanafi continuă să arate că schimbarea e posibilă: „Un copil cu nevoi speciale poate deveni o lecţie de viaţă pentru ceilalţi. Trebuie doar să-i dăm şansa să fie văzut.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
