Zilele trecute, într-o discuţie relaxată, mi-am propus să onorez vara printr-o abordare mai informală. Având în vedere că se apropie momentul scrierii noilor programe şcolare pentru liceu şi că legea impune o serie de module obligatorii, printre care şi educaţia financiară, mi-a venit o idee: ce-ar fi dacă profesorii de economie şi de religie ar face echipă pentru a aborda, într-un modul integrat, teme de interes major pentru adolescenţi?
Mă gândeam la subiecte de tipul:
1. Cât costă un divorţ? – O estimare a consecinţelor financiare şi a impactului asupra calităţii vieţii.
2. Cât costă un copil? – O cuantificare a costurilor financiare şi a efectelor asupra calităţii vieţii, incluzând aspecte imateriale (cum ar fi timpul petrecut împreună).
Imediat, a apărut întrebarea, firească, de altfel: "De unde şi până unde "religia" în această ecuaţie?" Răspunsul meu, pe scurt, a fost simplu: există un buget de timp considerabil – aproximativ 130 de ore de religie la liceu. Acest timp poate fi ignorat de elevii care optează, în scris, să nu participe la această oră. Din perspectiva mea, predarea religiei într-un mod pur dogmatic poate fi contraproductivă într-o perioadă în care tinerii îşi formează propria viziune asupra lumii. Modificarea programelor şcolare este o oportunitate uriaşă de a schimba modul în care ar putea fi predată religia în liceele din România, transformând-o într-o disciplină relevantă şi vie.
Există, în viziunea mea, cel puţin patru direcţii prin care ora de religie poate deveni cu adevărat utilă:
Opţiunea 1: O abordare comparativă şi culturală a religiilor
În loc să se concentreze exclusiv pe o singură dogmă, materia ar putea oferi o perspectivă largă asupra principalelor religii ale lumii. Elevii ar învăţa despre istoria, principiile fundamentale, ritualurile şi impactul cultural al creştinismului (ortodox, catolic, protestant), islamului, iudaismului, budismului, hinduismului şi altele. Această abordare ar dezvolta toleranţa şi înţelegerea interculturală, gândirea critică – prin analiza modului în care diferite religii abordează marile întrebări existenţiale – şi, nu în ultimul rând, cunoştinţe extinse despre influenţa religiei asupra artei, literaturii, muzicii, filosofiei şi evenimentelor istorice globale.
Opţiunea 2: Religia ca fenomen social şi filosofic
Accentul s-ar muta de la "ce trebuie să crezi" la "de ce cred oamenii şi cum influenţează credinţa societatea şi individul". Aceasta ar implica discuţii filosofice – explorarea conceptelor de sens al vieţii, moralitate, etică, suferinţă, fericire, liber arbitru din perspective diverse: religioase şi laice. Se poate adăuga prezentarea impactului religiei în societatea contemporană şi chiar componente de psihologie a religiei – de ce oamenii simt nevoia de spiritualitate, cum se formează credinţele, rolul religiei în gestionarea crizelor personale.
Opţiunea 3: Etică şi valori morale – dincolo de dogma
Mai îndepărtată de perspectiva dogmatică ar fi această opţiune, centrată pe etică şi valori morale. Fiecare religie are un cod etic bine definit. O parte importantă a disciplinei ar putea fi dedicată explorării valorilor morale comune promovate de diferite religii, dar şi a celor specifice. Acest lucru ar stimula dezvoltarea personală, rezolvarea dilemelor etice şi responsabilitatea civică.
Opţiunea 4: Explorarea spiritualităţii personale – un spaţiu sigur.
Personal, cred că nevoilor adolescenţilor le-ar putea răspunde cel mai bine o opţiune care să exploreze spiritualitatea personală. Fără a impune o anumită credinţă, ora de religie ar putea deveni un spaţiu sigur pentru explorarea conceptelor de spiritualitate, introspecţie şi căutare a sensului. Aceasta ar putea include exerciţii de reflecţie, prezentarea diverselor forme de spiritualitate şi, mai ales, discuţii deschise. În felul acesta, cele 130 de ore ar putea contribui la crearea unui mediu unde elevii se simt confortabil să-şi exprime îndoielile, curiozităţile şi propriile căutări, fără teama de a fi judecaţi.
De la religie la responsabilitate financiară: conexiuni surprinzătoare
Cu cele de mai sus în minte, aţi putea întreba: "Bine, bine, şi care este legătura cu educaţia financiară?" Aparent, niciuna, doar că modulele obligatorii din lege trebuie incluse în programele şcolare, de preferinţă din aceeaşi arie curriculară.
Un profesor de religie poate evidenţia principii universale care stau la baza unei bune gestionări financiare şi a relaţiilor sănătoase, nu prin impunere, ci prin discuţie şi reflecţie.
Religia subliniază adesea responsabilitatea individuală faţă de resurse şi faţă de semeni. Aceasta se traduce direct în responsabilitatea de a-ţi gestiona propriile finanţe şi de a nu deveni o povară pentru alţii. Responsabilităţii i se pot alătura onestitatea şi integritatea, principii esenţiale în orice activitate economică sănătoasă.
Toate marile religii promovează moderaţia, evitarea exceselor şi a consumerismului. Un profesor poate iniţia discuţii despre capcanele datoriilor, ale consumului impulsiv şi despre importanţa de a trăi în limitele propriilor mijloace.
Deşi pare paradoxal, ideea de a oferi (zeciuială, caritate) implică o anumită stabilitate financiară şi o înţelegere a modului în care banii pot fi folosiţi pentru binele comun. Aceasta poate duce la discuţii despre priorităţi financiare şi despre impactul alegerilor economice.
Concret, întrebări precum "cât costă un divorţ?" sau "cât costă un copil?" sunt, în esenţă, despre consecinţele deciziilor majore de viaţă. Religia abordează adesea aceste decizii din perspectiva morală şi spirituală, dar profesorul poate extinde discuţia pentru a include şi aspectele practice, concrete:
-
Relaţiile şi căsătoria: O discuţie despre valorile familiei, angajament şi responsabilitate într-o relaţie poate fi completată cu o abordare a stabilităţii financiare ca fundament al unei relaţii sănătoase. Fără a intra în detalii contabile, se poate sublinia că stresul financiar este o cauză majoră de conflict şi de divorţ. Discuţiile pot viza importanţa planificării, a comunicării despre bani în cuplu şi a construirii unui viitor împreună.
-
Rolul de părinte: Când se discută despre responsabilităţile de părinte, se poate include şi ideea că a aduce un copil pe lume implică resurse semnificative (nu doar materiale, ci şi timp şi energie). Fără a descuraja, se poate sublinia importanţa pregătirii şi a unei viziuni realiste asupra angajamentului financiar.
-
Impactul deciziilor: Profesorul poate încuraja elevii să gândească pe termen lung. De exemplu, decizia de a investi într-o relaţie (fie ea de cuplu sau de prietenie) sau de a te dedica unei anumite cariere are implicaţii financiare directe sau indirecte. Se pot folosi exemple din istorie sau din viaţa de zi cu zi unde alegerile morale au avut şi consecinţe economice.
Nimeni nu se va aştepta ca profesorul de religie să devină consilier financiar (deşi unul dintre copiii mei a avut un astfel de profesor, trader pe burse şi investitor în bitcoin, preda de plăcere, le-a spus). Rolul său este de a fi un facilitator de discuţii şi un ghid care îi ajută pe elevi să integreze diverse aspecte ale vieţii.
Profesorul poate invita ocazional un specialist (consilier financiar, psiholog specializat în relaţii) pentru a oferi informaţii concrete, ca o completare la discuţiile bazate pe valori. La fel cum poate sugera resurse (cărţi, articole, platforme online credibile) unde elevii pot găsi informaţii detaliate despre bugetare, economisire, investiţii sau costurile implicate de evenimentele majore ale vieţii.
Transformarea orei de religie dintr-o disciplină dogmatică într-una pluralistă, interactivă şi filosofică ar alinia-o mai bine nevoilor şi curiozităţilor adolescenţilor.
Atunci când apar dezbateri "pro-contra" orei de religie, eu sunt mereu mirată cum de Biserica nu înţelege misiunea pe care o are. Da, este singura disciplină pe care familia o poate alege sau nu. Dar asta vine la pachet cu o responsabilitate imensă – cei care creează programele şcolare trebuie să fie cei mai buni dintre cei mai buni, să ofere cadrul prielnic pentru ca talanţii celor 130 de ore să nu fie risipiţi.
Daniela Vişoianu este consilier parlamentar şi lector universitar în cadrul Universităţii din Bucureşti, specializată în educaţie şi managementul resurselor umane. În perioada martie 2015 - aprilie 2021 a condus Coaliţia pentru Educaţie, federaţia organizaţiilor neguvernamentale care îşi propun să contribuie la transformarea şcolilor din România, astfel încât fiecare, elev sau profesor, să vrea şi să poată să îşi împlinească potenţialul. Susţine în mod curent programe de formare pentru adulţi în domeniul comunicării, resurselor umane, economiei sociale şi procesului de formulare şi implementare de politici publice naţionale şi locale şi este partener de dezvoltare pentru persoane şi organizaţii, prin proiecte de coaching.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
