„Ca profesor, m-am simţit adesea captivă într-un labirint educaţional. Fără o hartă profesională. Fără să înţeleg ce se aşteaptă de fapt de la mine. Mereu sub ameninţarea unor schimbări, niciodată dezbătute onest, sufocate de lemnoleză şi incompetenţă politicianistă. Mereu aşteptând un nou asalt.”
Aşa îşi începe analiza una dintre vocile importante din sistemul de educaţie românesc, mărturisind un adevăr greu: profesia didactică a fost golită, treptat, de sens, direcţie şi demnitate:
„Ani de zile, între examene de titularizare, detaşări, restructurări şi „reforme”, profesorii dedicaţi au fost reduşi la simple rotiţe într-un mecanism birocratic care le-a erodat nu doar veniturile, ci, mai ales, motivaţia şi rolul în societate. Am fost, pe rând, parte a unei categorii profesionale care ”nu produce nimic, nu aduce plusvaloare” şi e întreţinută de ”oamenii muncii” sau care e prea numeroasă şi consumă prea multe resurse. Am fost şi ”bugetarul gras”, cocoţat în spatele privaţilor, un risc pentru siguranţa naţională.”
Standardele profesionale s-au estompat, crede Mirela Şteţco:
“Cancelariile s-au umplut de oameni care văd educaţia ca pe un serviciu comod, nu ca pe o vocaţie, în care stai 4-5 ore cu copiii şi citeşti ppt-uri sau îi pui să conspecteze singuri. Care intră târziu la ore. Care lipsesc. Care declară ritos ”cu ăştia nu se poate face nimic”. Care spun că nu e treaba lor să facă activităţi extracurriculare. Care se uită urât la cei care aleg să dea timp şi să creeze contexte potrivite de creştere pentru fiecare copil. Care sunt veşnic nemulţumiţi. [...] Cei care aleg să se implice mai mult sunt adesea priviţi cu suspiciune chiar de colegii lor. Şi da, unii dintre aceşti oameni au ajuns directori sau inspectori şi evaluează performanţa celorlalţi”.
Dar poate cea mai dureroasă pierdere este aceea a misiunii reale, mai spune ea: „să-l ajuţi pe un copil să-şi descopere darurile şi să le folosească pentru a deveni un om bun pentru o lume mai bună.”
Timp îndelungat, mulţi profesori au crezut că alţii trebuie să repare sistemul. Că vina e doar la legiuitori. Aşa s-a ajuns ca profesia să fie prinsă într-un război absurd, în care nimeni nu câştigă: „Am pierdut toţi. Şi profesorii. Şi elevii. Şi societatea.”
Soluţiile sunt mai multe, în opinia Mirelei Şteţco:
„Nu numărul de ore de predare face diferenţa, ci numărul de ore petrecut pentru a susţine
învăţarea autentică. Orele acelea în care la clasă vedem şi susţinem fiecare copil, orele alea de pregătire pentru performanţă; orele alea de remedial ”pe bune” şi de activităţi extracurriculare deştepte”.
Nu păstrarea cu orice preţ a şcolilor rurale izolate asigură echitate, ci accesul la profesori buni şi resurse relevante. Nu făcând simultan, nu făcând cinci discipline diferite cu un profesor calificat doar pentru una vom face o diferenţă. Niciun stat, ne avertizează OECD, oricât de bogat, nu-şi poate permite să aloce resursele necesare pentru a susţine corect şcoli cu un număr foarte mic de elevi.
Nu diplomele dovedesc angajamentul profesional şi competenţa, ci felul în care pregătirea şi
activitatea noastră se reflectă în rezultatele elevilor, în încrederea părinţilor, în satisfacţia noastră profesională”.
Experienţele internaţionale pe care le-a avut, ne-a spus Mirela Şteţco, arată că profesorii pot lucra eficient 40 de ore pe săptămână în şcoală, cu sarcini clare, multiple specializări şi evaluări pe rezultate, nu pe hârtii:
„Experienţa globală la care am avut acces prin Teach for Romania mi-a arătat cum privesc alte ţări cele 40 de ore săptămânale de muncă din activitatea unui profesor. Am aflat de la americani că ei au între 25 şi 30 de ore de predare, în funcţie de stat. Am aflat de la colegii din Panama şi din Austria că majoritatea profesorilor au dublă şi triplă specializare. Am descoperit că în majoritatea ţărilor din reţea, de pe toate continentele, profesorul stă în şcoală cel puţin 6 ore pe zi. Când alege să petreacă mai puţine, salariul său este diminuat, fiind limitat la norma sa de predare şi, eventual, un plus de 2 ore de pregătire”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
