Exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar rămân puternic afectate de războiul dintre Statele Unite, Israel şi Iran, în pofida reluării parţiale a transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz. Fără un acord durabil care să garanteze securitatea navigaţiei, piaţa mondială a GNL riscă să rămână sub presiune pentru o perioadă îndelungată, potrivit unei analize semnate de Ron Bousso pentru Reuters.
Qatar, al doilea mare producător mondial de GNL după Statele Unite, deţine aproximativ 20% din capacitatea globală de producţie, cu aproape 80 de milioane de tone anual. Războiul, ajuns în a opta lună, a obligat ţara să oprească o mare parte a complexului de la Ras Laffan, iar atacurile iraniene cu rachete au distrus aproximativ 17% din capacitatea sa de export.
Pierderile economice sunt considerabile. Qatarul înregistrează venituri anuale pierdute de ordinul zecilor de miliarde de dolari, iar repararea instalaţiilor avariate ar putea dura ani. Fondul Monetar Internaţional estimează că economia ţării se va contracta cu 8,6% în 2026, faţă de creşterea de 6,1% anticipată înaintea conflictului.
Perturbarea exporturilor din Qatar, alături de reducerea livrărilor din Emiratele Arabe Unite, a provocat dezechilibre majore pe piaţa mondială a gazelor. Creşterea exporturilor americane de GNL cu aproximativ 14%, la 123 de milioane de tone în 2026, nu a reuşit să compenseze deficitul. În Asia şi Europa, preţurile au atins la sfârşitul lunii septembrie cele mai ridicate niveluri de la începutul anului 2023, aproape triplându-se faţă de perioada anterioară războiului.
Exporturile de petrol îşi revin, dar transporturile de GNL rămân blocate
Situaţia exporturilor de petrol din Golf s-a îmbunătăţit în ultimele săptămâni. Potrivit companiei de analiză Kpler, transporturile de ţiţei prin Strâmtoarea Ormuz au ajuns în septembrie la aproximativ 16 milioane de barili pe zi, echivalentul a 80% din nivelul anterior războiului. Reluarea parţială a navigaţiei, inclusiv cu sprijinul Marinei americane, a permis Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Kuweitului şi Irakului să îşi majoreze producţia.
În schimb, exporturile de GNL din Qatar au rămas la niveluri foarte scăzute. În septembrie, acestea au atins 1,6 milioane de tone, cel mai ridicat volum de la începutul conflictului, dar reprezentând mai puţin de un sfert din media anterioară războiului. Aproximativ o treime din cantitate a fost livrată Kuweitului, fără a părăsi Golful Persic.
Perspectivele pentru octombrie sunt şi mai slabe. Datele Kpler indică o posibilă reducere a exporturilor la numai 600.000 de tone, pe fondul intensificării atacurilor asupra navelor. QatarEnergy a prelungit notificările de forţă majoră, semnalând că nu poate respecta în continuare numeroase contracte de livrare către clienţii din Asia şi Europa.
De ce industria GNL nu poate fi repornită la fel de rapid ca producţia de petrol
Diferenţa dintre revenirea exporturilor petroliere şi stagnarea livrărilor de GNL este explicată de complexitatea tehnică şi logistică a industriei gazelor lichefiate. În timp ce producţia şi transportul petrolului beneficiază de o infrastructură flexibilă şi de capacităţi extinse de stocare, lanţul de aprovizionare cu GNL necesită funcţionarea coordonată a extracţiei, procesării, lichefierii şi transportului maritim.
Complexul din Qatar cuprinde 14 unităţi de lichefiere alimentate cu gaze extrase din zăcământul offshore North Field, cel mai mare rezervor de gaze naturale din lume, împărţit cu Iranul. Producţia a fost menţinută la niveluri minime de la începutul războiului, suficiente în principal pentru consumul intern şi exporturile limitate.
Reluarea producţiei implică şi evacuarea condensatului, un produs petrolier foarte uşor separat din gazele extrase. Dacă transportul acestuia nu poate fi asigurat, capacităţile de stocare se pot epuiza rapid, obligând Qatarul să reducă din nou extracţia. În plus, instalaţiile dispun de spaţii limitate pentru depozitarea GNL, ceea ce face dificilă gestionarea întârzierilor la export.
Transportul maritim reprezintă un alt obstacol major. Flota mondială de nave specializate în GNL este mult mai mică decât cea a petrolierelor, iar costurile de transport sunt mai ridicate. Armatorii sunt reticenţi să trimită nave scumpe prin Strâmtoarea Ormuz, unde riscă să rămână blocate săptămâni întregi sau să fie lovite de atacurile iraniene.
În aceste condiţii, simpla redeschidere temporară a strâmtorii nu este suficientă. Industria GNL are nevoie de garanţii de securitate pe termen lung, care să permită circulaţia constantă şi predictibilă a navelor.
Extinderea producţiei din Qatar, ameninţată de insecuritatea din Golf
Criza intervine într-un moment în care Qatarul derulează unul dintre cele mai ample programe de extindere a capacităţii de producţie a GNL din lume. Ţara intenţionează să ajungă la 142 de milioane de tone anual până în 2030, ceea ce i-ar putea asigura aproximativ un sfert din piaţa mondială.
Investiţiile riscă însă să nu îşi atingă obiectivele dacă transporturile prin Strâmtoarea Ormuz rămân nesigure. Chiar dacă QatarEnergy susţine că ar putea relua producţia în câteva săptămâni de la redeschiderea strâmtorii, problemele logistice şi pagubele provocate infrastructurii indică o revenire mult mai dificilă la nivelurile anterioare războiului.
Potrivit analizei Reuters, normalizarea exporturilor de GNL din Golf depinde de un acord credibil şi durabil privind securitatea navigaţiei, care să implice Iranul, Statele Unite şi puterile regionale. În absenţa unei asemenea înţelegeri, deficitul de aprovizionare şi presiunile asupra preţurilor gazelor din Europa şi Asia ar putea persista, în timp ce investiţiile masive ale Qatarului în noi capacităţi de producţie riscă să rămână insuficient valorificate.
Medikatv.ro
