Regizorul Cristian Mungiu a transmis agenţiei de presă News.ro o scrisoare deschisă în care vorbeşte despre propunerile Ordonanţei de Urgenţă pentru Legea Cinematografiei şi îndeamnă cât mai mulţi dintre cineaştii pe care prezentele modificări îi privesc să îşi exprime ”ferm” punctul de vedere.
Punctul de vedere al cineastului este susţinut de regizorii Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Andrei Ujică, Radu Jude, şi de scenariştii Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu.
Aflat la Telluride Film Festival (Statele Unite), regizorul a ţinut să transmită punctul său de vedere, după ce a făcut parte din grupul de lucru care a contribuit la elaborarea proiectului de Ordonanţă şi după ce în ultimele zile acesta a fost discutat în Comisia de Cultură a Senatului, dezbătut în media, dar şi în aria reţelelor sociale.
Printre punctele atinse de Cristian Mungiu în scrisoarea sa se numără regulamentul de finanţare acordată Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) şi situaţia sălilor de cinema din ţară.
”Sălile de cinematograf au fost în gestiunea statului, prin urmare este răspunderea statului că ele au fost furate, înstrăinate sau oferite ca mită imobiliar-electorală aşa că nu e rezonabil să se ceară cineaştilor să îşi poată amortiza cheltuielile de producţie din exploatarea internă în condiţiile în care s-a distrus reţeaua de exploatare”, spune Cristian Mungiu.
Cineastul crede că propunerile sunt făcute cu bună credinţă, în limita competenţelor celor care au lucrat, înspre o rezonabilă legiferare a cinematografiei române. Ele nu avantajează în niciun fel concret vreun grup anume de cineaşti, spune Mungiu. Propunerile au în vedere criterii comune de apreciere şi praguri care sunt valabile pentru toată lumea, beneficii care apreciază performanţa şi încurajează rambursarea fondurilor primite, încurajează indirect pe cei care vor să facă filme comerciale sau de public să o facă spre propriul lor interes şi al CNC.
Prezentăm textul integral al scrisorii:
Despre legea cinematografiei
Scriu rândurile astea de la mare distanţă de casă. Însă mă simt dator cu nişte detalieri, pentru că am făcut parte din grupul de lucru care a contribuit la elaborarea propunerii de OUG şi consider că e just să îmi asum răspunderea pentru ce am propus şi susţinut.
Pe scurt: am fost întrebat în februarie anul acesta dacă sunt de acord să fac parte dintr-un grup de lucru care să îmbunătăţească legea cinematografiei. Am zis da, fără să stau pe gânduri, pentru că mi se pare că cei care critică public erorile trebuie să şi propună nişte soluţii.
Nu m-a interesat cine face parte din grupul de lucru, cum a fost el format, ce proceduri de implementare avea să urmeze textul pe care aveam să-l elaborăm – expertiza noastră avea să aibă în vedere fondul, conţinutul.
Am avut două teme când am purces la treabă: una a fost să propunem cât mai multe măsuri concrete care să favorizeze tinerii – sau mai bine zis care să le ofere şanse oneste în raport cu consacraţii. Cealalta temă, pe care nu a trasat-o nimeni, dar care era de la sine înţeleasă, era să reparăm abuzurile enorme de interpretare ale legii în vigoare, problemele pe care le ştiam cu toţii, inechităţile.
În preajma Cannesului, m-am prezentat în Comisia de Cultură din Senat să susţin cu argumente propunerile pe care le făcusem. Mi s-a explicat politicos dar ferm că nu urma să aibă loc nici o discuţie pe fond, pentru că nu era momentul. Comisia nu era de acord cu procedura de a trece un asemenea document peste vară, prin asumarea raspunderii Guvernului (iertaţi-mă dacă terminologia e improprie) şi a invitat ministerul sa dea o ordonanţă de urgenţă dacă consideră potrivit.
Pare că, într-adevar, Ministerul Culturii chiar considera de data asta că cinematografia este o prioritate şi propune guvernului să aducă îmbunătăţiri legii printr-o ordonanţă de urgenţă aşa că permiteţi-mi, în cele din urmă, să mă refer la fond.
Tinerii
Tinerii regizori şi-au dorit să se creeze o secţiune de micro-buget pentru cei care au nevoie de mai multă experienţă înainte de a gestiona filme de lung metraj de buget mai mare, iar această propunere a fost inclusă în lege.
Am propus totodată şi ca secţiunea de debut, cu fonduri şi judecare separate, să nu mai aibă în vedere doar primul film ci şi al doilea film al unui regizor, ca să existe şi o a doua şansă, dacă poate nu ai avut inspiraţie cu primul film.
S-a introdus o propunere care să avantajeze deopotrivă şi tinerii producători: finanţarea primelor două filme precum şi a microbugetelor nu ar ţine cont decât de scenariu şi de bune intenţii, nu de realizări anterioare, asa încât şi orice tânăr producător să poată participa cu şanse maxime în concurs.
Regulamentul
Cei din industrie ştiu că legea ca legea, dar regulamentul e obiectul principal de dispută, întotdeauna. Pentru că regulamentul prevede criteriile concrete pe baza cărora se alocă finanţarea. Prin urmare, am agreat ca legea să se refere la chestiuni generale, iar regulamentul să fie redactat într-o etapă ulterioară, în urma unei largi consultări, ca să existe cât mai puţine controverse. Prin urmare, propunerile de text de lege au fost făcute încât orice prevedere din regulament să poată fi formulată după cum va decide breasla ulterior.
Sprijin automat
CNC-ul român s-a plâns adeseori – formal şi informal – că problema principală a sub-finanţării cinematografiei vine din faptul că fondul cinematografic e devalizat de cereri nejustificate de sprijin nerambursabil pentru realizări deosebite care ori nu există, ori sunt discutabile, legea în vigoare fiind redactată ambiguu şi interpretabil. Prin urmare, textul propus în OUG tranşează ferm chestiunea. Numărul de reuşite care justifică o finanţare nerambursabilă se reduce substanţial, prin lege.
În acelaşi registru, CNC s-a plâns deseori că producătorii nu declară corect numărul de spectatori plătitori ai filmelor şi că solicită adesea fonduri de sprijin pentru succes de public fără să ramburseze creditul primit. Prin urmare, propunerea cuprinsă în acest OUG condiţionează pentru întâia dată sprijinul pentru succes comercial de gradul de rambursare al creditului, aşa încât CNC să sprijine producătorii doar în măsura în care aceştia au fost buni platnici la rândul lor.
Fondul cinematografic
Fondul cinematografic nu a fost şi nu este alimentat de la buget. În aceste condiţii, şi ţinînd cont de faptul că de la emiterea legii cinematografiei şi până în prezent unele surse de alimentare a fondului nu mai au nici o relevanţă (contribuţia TVR, taxele pe casete video, s.a.m.d.), alimentarea la un nivel decent a fondului cinematografic a constituit mereu o prioritate pentru toţi cineaştii. Banii cinematografiei vin şi au venit mereu din nişte taxe asociate cu domeniul audiovizual. Taxa pe biletul de cinema la cuantumurile propuse în lege nu e inventată în Romania, e prezentă în legislaţia majoritătii statelor europene şi constituie peste tot o formulă rezonabilă de a finanţa cinematografia de pe urma propriilor ei încasări. Mai mult, în propunerea de OUG, această taxă are două cuantumuri: cine doreşte să difuzeze şi film românesc poate contribui cu mult mai puţin. Însă nu e vina cineaştilor, a producătorilor şi distribuitorilor din România că filmele româneşti nu îşi pot recupera investiţia din exploatarea internă. Sălile de cinematograf au fost în gestiunea statului, prin urmare este răspunderea statului că ele au fost furate, înstrăinate sau oferite ca mită imobiliar-electorală aşa că nu e rezonabil să se ceară cineaştilor să îşi poată amortiza cheltuielile de producţie din exploatarea internă în condiţiile în care s-a distrus reţeaua de exploatare.
Subvenţie
La data la care legea cinematografiei a ieşit în prima ei formă, se prevedea, ţinându-se cont de distrugerea reţelei de cinematografe, că producătorii români vor exploata filmele cât pot de eficient, rambursând bani către CNC pe toată perioada exploatării, după care vor preda filmele statului în situaţia – probabilă – că nu vor fi reuşit să ramburseze integral creditul primit pentru realizarea filmului. Problema este că fiscul şi legislaţia fiscală au evoluat pe alte coordonate decât Legea Cinematografiei, aşa încât, la sfârşitul termenului de exploatare al filmelor, producătorii români s-au trezit că statul le cere TVA la predarea filmelor către CNC - TVA care în condiţiile exploatării din România constituie o povară insurmontabilă pentru producătorii autohtoni. Prin urmare, s-a propus în acest OUG o soluţie: modificarea formulei de finanţare a cinematografiei din cea presupunând un credit rambursabil pentru realizare într-alta care să aloce fondurile sub formă de subvenţie, cum se face în majoritatea statelor europene. Totodată însă, s-a prevăzut că rambursarea fondurilor alocate de CNC producătorilor să se facă în continuare ca şi cum ar fi vorba de un credit, în aşa fel încât subvenţie să nu însemne decât că după ce ai exploatat filmul cât de bine ai ştiut şi ai dat statului înapoi tot ce ai putut, să nu mai existe alte obligaţii.
Praguri
CNC-ul şi producătorii care s-au considerat defavorizaţi de-a lungul timpului de fondurile primite în urma concursurilor s-au plâns frecvent că legea cinematografiei nu include un prag maximal de atribuire a fondurilor cinematografice, putând favoriza anumiţi aplicanţi. Prin urmare, propunerea de text a OUG cuprinde anume un asemenea prag. Mai mult, extinde pentru întâia dată acest prag şi la nivelul fondurilor nerambursabile alocate de către CNC. Mai mult, prevede în sfârşit un prag minim de finanţare a producţiei de film, cum şi-a propus fiecare nou text de lege care avea în vedere să corecteze legea cinematografiei în ultimii zece ani.
Săli
Prin Legea Cinematografiei nu se pot, din păcate, lua măsuri directe care să conducă la refacerea reţelei de săli de cinematograf în România, deşi aceasta a constituit una dintre priorităţile pentru care ne-am apucat să lucrăm la aceasta propunere. Cu toate acestea, am propus ca CNC să poată sprijini retehnologizarea sălilor, în anumite condiţii, în aşa fel încât cei care chiar vor să le păstreze obiectul de activitate să primească un sprijin şi la nivel de know-how şi financiar. Aşadar, de ce nu e bine, ce nu e bine?
Concluzii
Propunerea de OUG conţine, desigur, şi alte prevederi şi m-aş bucura dacă am reuşi să le analizăm pe fiecare în parte fără patimă, dezbărându-ne o clipă de umori, interese de grup, orgolii şi suspiciuni.
Cred însă cu tărie că propunerile sunt făcute cu bună credinţă, în limita competenţelor celor care au lucrat, înspre o rezonabilă legiferare a cinematografiei române şi că ele nu avantajează în niciun fel concret vreun grup anume de cineaşti, au în vedere criterii comune de apreciere pentru toată lumea, praguri care sunt valabile şi ele pentru toată lumea, beneficii care apreciază performanţa şi încurajează rambursarea fondurilor primite, încurajează indirect pe cei care vor să facă filme comerciale sau de public să o facă spre propriul lor interes şi al CNC.
Desigur, scurt-circuite şi interpretări abuzive sunt întotdeauna posibile, însă haideţi să ne apărăm de ele punctual şi atunci când vor apărea şi să nu respingem de facto un text care încearcă să corecteze cu bună credinţă disfuncţionalităţi reale constatate de întreaga breaslă. Şi, evident, îmbunătăţiri sunt încă posibile şi binevenite.
Aceasta nu este doar părerea mea. Am verificat propunerile făcute în grupul de lucru cu mulţi cineaşti în diferite etape ale elaborării lor şi am ţinut cont de observaţiile primite. Semnatarii prezentei note, la curent în detaliu cu propunerile textului, susţin fondul chestiunii fără rezerve.
Însă ce mi se pare important de aflat în acest moment e ce cred cât mai mulţi dintre cineaştii pe care prezentele modificări îi privesc. Ce cred ei despre textul propus, despre fondul problemei în sine, înţelegând că orice text de lege trebuie să fie echitabil, în general, şi nu favorabil fiecărui cineast în parte cu fiecare dintre prevederile propuse. Îi invit, prin urmare, să citească - dacă nu au facut-o deja - textul propusei OUG şi să îşi exprime ferm punctul de vedere cât mai curând şi în cunoştinţă de cauză - dacă îşi doresc ca de observaţiile lor să mai ţină cineva cont vreodată în viitorul apropiat. Şi abia apoi vom şti în ce masură aceste propuneri ale OUG sunt legitime sau dacă în final, în ciuda nemulţumirilor exprimate de-a lungul timpului, cineaştii sunt mai degrabă înclinaţi să lase lucrurile aşa cum sunt deja.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
