Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” reacţionează după controversa provocată în spaţiul public de postările care anunţau apariţia substantivului „supat”. Specialiştii amintesc faptul că „supat” nu este „nici invenţia DOOM3 (Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al limbii române– n.r.), nici o noutate apărută în 2021”, cuvântul figurând în DOOM2, ediţia din 2005. „Internetul a propus deja ”sumasă”, ”suscaun” şi ”sufarfurie”. Apreciem creativitatea, dar, pentru intrarea în dicţionar, gluma nu este suficientă: mai trebuie uz, răspândire şi atestări. Fiindcă limba română nu locuieşte numai în salon. Mai păstrează cuvinte şi în pod, şi în beci, şi… „în supat”. Puteţi rămâne la ”sub pat”. Dar nu vă supăraţi pe ”supat””, mai scriu specialiştii în ligvistică
Institutul de Lingvistică transmite, într-o postare pe reţelele de socializare, că "nu putea rămâne în afara unei controverse care se desfăşoară, literalmente, «sub pat»".
"În consecinţă, ne vedem obligaţi să clarificăm un detaliu care a reuşit să tulbure liniştea de sub paturi: supat este substantiv. Mai exact, este un substantiv neutru: un supat, două supaturi. Se poate articula – supatul – şi poate apărea după o prepoziţie – în supat. Dicţionarele vin şi cu martori: „Căci cămăşa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”, spune un text folcloric citat în Dicţionarul (tezaur) al limbii române (DLR), iar Hogaş (citat în tot DLR) surprinde o întreagă operaţiune nocturnă: „Până ce deavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă şi supaturi, a trecut o mare parte din noapte.”. Aşadar, cuvântul se declină. Nu se ascunde de gramatică.
Există, desigur, şi construcţia sub pat, care stă la originea substantivului supat. În enunţul „Mingea căzuse sub pat”, sub este prepoziţie, iar pat este substantiv. Cele două cuvinte se scriu separat (şi arată unde a ajuns mingea!). În schimb, în enunţul „Am căutat mingea în supat”, supat denumeşte locul: spaţiul dintre pat şi duşumea. Aceeaşi mobilă, altă analiză gramaticală", explică specialiştii în lingvistică.
Aceştia arată că nici tiparul de formare nu este "o operaţiune clandestină", arătând că în limba română s-au format de mult timp cuvinte prin unirea unor prepoziţii cu substantive, citând ca exemplu substantivul "subsol", format după franţuzescul "sous-sol".
"Din acest tipar au rezultat mai ales adverbe (acasă, aseară, degrabă, deloc, deodată, împrejur), dar şi substantive precum (demâncare, deochi, fărădelege, subsol şi, desigur, supat). Uneori, cuvintele stau atât de mult unul lângă altul, încât spaţiul dintre ele dispare. Supat nu este nici invenţia DOOM3, nici o noutate apărută în 2021. Cuvântul figura deja în DOOM2, ediţia din 2005, iar în ambele ediţii poartă indicaţia pop. – adică "popular". "Popular" indică registrul în care circulă cuvântul. Nu numărul de distribuiri de pe Facebook. Deşi, între timp, supat a devenit popular şi în acest al doilea sens. Cuvântul este mult mai vechi decât actuala agitaţie online. DLR îl documentează prin exemple din Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaş, Sadoveanu şi din folclor. El a circulat şi continuă să circule în uzul popular şi regional, chiar dacă nu este cunoscut de toţi vorbitorii", explică Institutul de Lingvistică.
Aceştia precizează că un dicţionar "nu obligă pe nimeni să înlocuiască ”sub pat” cu ”supat”".
"Internetul a propus deja ”sumasă”, ”suscaun” şi ”sufarfurie”. Apreciem creativitatea, dar, pentru intrarea în dicţionar, gluma nu este suficientă: mai trebuie uz, răspândire şi atestări. Fiindcă limba română nu locuieşte numai în salon. Mai păstrează cuvinte şi în pod, şi în beci, şi… ”în supat”. Puteţi rămâne la ”sub pat”. Dar nu vă supăraţi pe ”supat”", mai scriu specialiştii în lingvistică.
Medikatv.ro
