Actriţa Isabelle Huppert, invitată să transmită un mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, sărbătorite anual pe 27 martie, spune că, pentru ea, teatrul reprezintă dialogul şi absenţa urii, supravieţuind tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor şi lipsei de bani.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

În mesajul său, Huppert face o trecere în revistă a unora dintre cei mai importanţi dramaturgi şi afirmă că teatrul renaşte mereu din propria-i cenuşă.

”Iată că au trecut 55 de ani de când, în fiecare primăvară, are loc o Zi Mondială a Teatrului. O zi, adică 24 de ore, care încep în zona teatrului Nō şi Bunraku, trec prin opera în stil Beijing şi prin Kathakali, fac popas între Grecia şi Scandinavia, între Eschil şi Ibsen, între Sofocle şi Strindberg, apoi între Anglia şi Italia, între Sarah Kane şi Pirandello, dar şi în Franţa, unde ne aflăm şi unde Parisul este, totuşi, oraşul din lume care primeşte cele mai multe trupe străine. În continuare, cele 24 de ore ale noastre ne poartă din Franţa în Rusia, de la Racine şi Molière la Cehov, apoi traversează Atlanticul pentru a se opri într-un campus studenţesc californian unde nişte tineri reinventează, poate, teatrul. Căci teatrul renaşte mereu din propria-i cenuşă”, a spus actriţa, potrivit UNITER.

Actriţa este de părere că ”teatrul are o viaţă bogată, care sfidează spaţiul şi timpul, piesele cele mai contemporane sunt hrănite de veacurile trecute, repertoriile cele mai clasice devin moderne de fiecare dată când sunt puse din nou în scenă”.

Isabelle Huppert l-a citat pe dramaturgul francez Jean Tardieu, susţinând că Ziua Mondială a Teatrului nu este o zi în sensul banal al vieţii cotidiene, ci reînvie un ”imens spaţiu-timp”.

”Pentru spaţiu, se întreabă care e drumul cel mai lung între un punct şi altul. Pentru timp, se sugerează să măsurăm în zecimi de secundă timpul necesar pentru a pronunţa cuvântul «veşnicie». Pentru spaţiul-timp, se spune: «Fixaţi-vă în minte, înainte de a adormi, două puncte oarecare din spaţiu şi calculaţi timpul necesar, în vis, pentru a ajunge de la unul la celălalt»”, l-a citat actriţa pe Jean Tardieu.

În plus, actriţa i-a amintit în mesajul său şi pe Bob Wilson şi Samuel Beckett.

”Ceea ce reţin eu de-aici este expresia «în vis». S-ar zice că Jean Tardieu s-a întâlnit cu Bob Wilson. De asemenea, putem rezuma ziua noastră mondială a teatrului amintindu-ne de Samuel Beckett care, în stilul său expeditiv, o face pe Winnie să spună: «Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!” Reflectând la acest mesaj ce mi s-a făcut onoarea a-mi fi cerut, mi-am amintit de toate aceste vise din toate aceste scene”, a mai spus Isabelle Huppert.

Isabelle Huppert a menţionat că este ”însoţită” de toate personajele pe care le-a interpretat pe scenă, precum Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil şi Blanche Dubois. ”Nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoţesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viaţă subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele”.

”Şi mă însoţesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit şi le-am aplaudat ca spectatoare. Şi, astfel, eu aparţin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, veneţiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemţoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este”, a adăugat artista.

Isabelle Huppert a amintit şi de mesajul transmis de Laurence Olivier cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, din 1964.

”În 1964, cu ocazia acestei Zile a Teatrului, Laurence Olivier anunţa că, după mai mult de un secol de luptă, în Anglia tocmai se crease, în sfârşit, un teatru naţional pe care el îl dorise, de îndată, un teatru internaţional, cel puţin prin repertoriu. Ştia bine că Shakespeare aparţinea, în lume, întregii lumi”, a mai amintit actriţa.

Referindu-se la Jean Cocteau, care a redactat primul mesaj al Zilelor Mondiale ale Teatrului, în 1962, actriţa a sus că ea a făcut ”ocolul lumii” într-un mod diferit - în 80 de spectacole sau 80 de filme.

Isabelle Huppert a menţionat că nu face nicio deosebire între a juca în teatru şi a juca în film.

”Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt o actriţă, sunt doar una dintre atât de numeroasele persoane prin care teatrul continuă să existe. Este, oarecum, datoria noastră. Şi necesitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facem teatrul să existe, mai degrabă noi existăm datorită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă, supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici «decorul e o scenă goală dintr-o epocă nedeterminată» şi să laşi să intre un actor. Sau o actriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vor spune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle, publicul fără de care nu există teatru, să nu uităm asta niciodată. O persoană într-o sală este un public. Nu prea multe scaune goale, totuşi! Doar la Ionesco... La final, Bătrâna spune: «Da, da, să murim în plină glorie... să murim pentru a intra în legendă. O s-avem, cel puţin, o stradă cu numele nostru»”, a adăugat actriţa.

În mesajul transmis, Isabelle Huppert a precizat că au trecut 55 de ani de când este sărbătorită Ziua Mondială a Teatrului, perioadă în care doar opt femei, inclusiv ea, au fost invitate să transmită un mesaj cu această ocazie. 

”În 55 de ani, eu sunt a opta femeie căreia i s-a cerut să pronunţe un mesaj (...) Predecesorii mei (masculinul se impune!) vorbesc despre teatrul imaginaţiei, al libertăţii, al originilor, au evocat multiculturalitatea, frumuseţea, întrebările fără răspuns. În 2013 - nu sunt, aşadar, decât patru ani de-atunci -, Dario Fo spunea: «Singura soluţie a crizei constă în speranţa că se va declanşa o mare vânătoare de vrăjitoare împotriva noastră, mai ales împotriva tinerilor care vor să înveţe arta teatrului: astfel va lua naştere o nouă diaspora de artişti ai comediei care, fără îndoială, va scoate din această constrângere nişte beneficii de neimaginat, printr-o reprezentare de tip nou». Beneficii de neimaginat – iată o formulă frumoasă, demnă de a figura într-un program politic, nu?”, a mai spus ea.

Întrucât se află la Paris, cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale, artista le-a sugerat celor care vor câştiga să fie atenţi la beneficiile de neimaginat aduse de teatru.

”Pentru că mă aflu la Paris, cu puţin înaintea unor alegeri prezidenţiale, le sugerez celor care par să aibă chef să ne guverneze să fie atenţi la beneficiile de neimaginat aduse de teatru. Dar fără vânători de vrăjitoare!”, a spus ea.

În închieierea mesajului său, Isabelle Huppert transmite că, pentru ea, teatrul reprezintă ”celălalt”, dialogul şi absenţa urii.

”Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte... Chiar cred că ne iubeşte... Atât cât îl iubim... Îmi aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă «Faceţi loc teatrului!». Acesta va fi cuvântul de încheiere”, a încheiat actriţa, mulţumind.

Născută pe 16 martie 1953, Isabelle Anne Madeleine Huppert este actriţă de teatru şi film. Ea a jucat în peste 100 de pelicule artistice şi producţii de televiziune, încă din 1971. A debutat pe scenele Londrei, cu rolul principal în ”Maria Stuart” (1996), iar la New York, în ”Psihoză 4:48” (2005). A revenit la New York, în 2009, pentru ”Quartett” de Heiner Müller, iar în 2014 a jucat la Sidney Theatre Company în ”Cameristele” de Jean Genet. Face parte din distribuţia a 14 filme care au fost făcut parte din Festivalul de Film Cannes şi a câştigat premiul categoriei ”cea mai bună actriţă” de două ori, pentru ”Violette Noziere” (1978) şi ”La pianiste” (2001). Este cea mai nominalizată actriţă la premiile Cesar, cu 16 nominalizări. A câştigat premiul Cesar pentru "cea mai bună actriţă” de două ori, pentru ”La Ceremonie” (1996) şi ”Elle” (2016). Isabelle Huppert este şi actriţa cea mai nominalizată pentru Premiul Molière, cu 7 nominalizări.

Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită pe 27 martie, a fost organizată pentru prima dată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al IX-lea Congres mondial al Institutului Internaţional de Teatru. În 1962, a devenit un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale Institutului Internaţional de Teatru.

În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să transmită un mesaj întregii comunităţi de artişti. Mesajul este tradus apoi în peste 50 de limbi, citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din 27 martie, publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune.

Mesajul a fost transmis până în prezent de personalităţi precum Jean Cocteau (1962), Arthur Miller (1963), Richard Burton (1974), Ellen Stewart (1975), Eugen Ionesco (1976), Radu Beligan (1977), Peter Brook (1988), Augusto Boal (2009) şi John Malkovich (2012).

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.