Din cauza schimbărilor climatice şi a gestionării proaste a apei, multe părţi ale Irakului sunt în curs de deşertificare. Fenomenul reprezintă un pericol pentru conservarea siturilor antice.
Din vârful unei movile, arheologul irakian Aqeel al-Mansrawi contemplă mai mult de patru milenii de istorie. În jurul său, valuri de nisip au acoperit parţial cu dune străvechiul templu antic dedicat Sharei, la situl arheologic Umm al-Aqarib - „mama scorpionilor” în arabă.
„Este unul dintre cele mai importante oraşe sumeriene din sudul Mesopotamiei”, explică cercetătorul. Aqeel al-Mansrawi cunoaşte foarte bine acest oraş de 5 kilometri pătraţi, al cărui apogeu este în jurul anului 2350 î.Hr. El a observat că în Umm al-Aqarib, nisipul „acoperă acum o bună parte a sitului”. Fenomenul, recent, datează de doar „zece ani”.
Astăzi, la Umm al-Aqarib, ca şi în multe alte situri arheologice irakiene, jaful nu mai este singura ameninţare care planează asupra vestigiilor milenare conservate de ariditatea climei. Aceste locuri străvechi şi prost monitorizate suportă unele efecte indirecte ale schimbărilor climatice, şi anume creşterea salinizării şi, mai ales, furtunile de nisip din ce în ce mai frecvente în Irak. Fenomenul este devastator: în 2022, mai multe furtuni de nisip au măturat ţara, potrivit unui numărător AFP.
„În următorii zece ani, se estimează că nisipul ar putea acoperi 80 până la 90% din siturile arheologice” din sudul Irakului, spune Aqeel al-Mansrawi. „Misiunile arheologice vor trebui să depună mai mult efort” pentru a curăţa pământul înainte de a începe excavarea. Vânturile sunt astăzi „mai încărcate de praf” şi „poartă fragmente de pământ, în special nisip şi nămol, care produc eroziune şi prăbuşirea clădirilor antice”, spune Jaafar al-Jotheri, profesor de Arheologie la Universitatea Irakiană Al- Qadissiyah. Cauza, spune el, sunt iernile mai uscate şi verile mai lungi şi mai calde când temperatura depăşeşte 50 de grade şi care „slăbeşte solul şi îl fragmentează din cauza lipsei de vegetaţie”.
Un alt inamic: salinizarea, tot din cauza unui mediu „foarte uscat”, subliniază Mark Altaweel, profesor de arheologie din Orientul Apropiat la University College London. Atunci când „apa se evaporă foarte repede, rămâne doar reziduul sărat”. Şi în cantităţi prea mari, salinizarea devorează totul.
Potrivit ONU, Irakul este una dintre cele mai vulnerabile cinci ţări la anumite efecte ale schimbărilor climatice, în primul rând secete prelungite. Acest dezastru este vizibil în special de-a lungul Tigrului şi Eufratului. Cele două fluvii mitice, surse majore de irigare pentru agricultura irakiană, sunt astăzi reduse la pâraie fragile. Dacă lipsa precipitaţiilor este consecinţa acestui lucru, autorităţile condamnă în special barajele construite în amonte de râuri din Turcia şi Iran, responsabile, potrivit Bagdadului, pentru reducerea debitului de apă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
