Preşedintele Klaus Iohannis a transmis, vineri, pe Facebook, un mesaj de condoleanţe după moartea lui Mircea Albulescu, afirmând că acesta va rămâne în sufletul nostru ca un mare actor şi unul din cele mai importante simboluri ale teatrului şi filmului românesc.
"Mircea Albulescu va rămâne pentru totdeauna în sufletul nostru ca un mare actor, unul dintre cele mai importante simboluri ale teatrului şi filmului românesc. Viaţa sa artistică a fost o lecţie de măiestrie şi pasiune. Dumnezeu să-l odihnească!", se arată în mesajul preşedintelui.
Actorul Mircea Albulescu a încetat din viaţă, vineri, la vârsta de 81 de ani.
Mircea Albulescu, actor emblematic pentru teatrul, filmul şi radioul românesc, a impresionat de-a lungul anilor cu roluri de compoziţie, intense, care i-au pus întotdeauna în valoare fizionomia şi vocea gravă, predispoziţia pentru partituri dramatice şi versatilitatea artistică.
A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat. Despre Teatrul Naţional Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, a spus: ”Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare «vede» altă piesă. Este receptorul cel mai creator”.
Rolul cel mai îndrăgit de artist a fost cel din piesa “Danton” de Camil Petrescu.
Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu - ”Dacii” (1967), ”Mihai Viteazul” (1970), ”Zile Fierbinţi” (1975), ”Revanşa” (1978), ”Pentru Patrie” (1978), ”Nea Marin Miliardar” (1979), ”Mihail, câine de circ” (1979), ”Capcana Mercenarilor”, (1980), ”Wilhelm Cuceritorul” (1982), ”Viraj periculos” (1983), ”Ziua Z” (1985), ”Noi, cei din linia întâi” (1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu - ”Somnul Insulei” (1994), ”Semnul şarpelui” (1981), ”Mania” (1977), ”Şapte zile” (1973), ”Scrisorile prietenului” (1997), ”Dincolo de pod” (1976), ”Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), ”Craii de Curtea Veche” (1995).
A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola (”Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (”Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, ”Dincolo de Nisipuri”, 1973, ”Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (”Cursa”, 1975, ”Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (”Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (”Flăcări pe comori”, 1987, ”Un om în Loden”, 1979,), Nicolae Breban (”Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (”La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (”Columna”, 1968, ”Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (”Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (”Momentul adevărului”, 1989).
A fost şi autor al unor volume de versuri - “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” - şi proză - ”Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.
Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuieşte pe copii să înveţe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca şi când ar fi prima dată şi vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.
A fost membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 - 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit "Ordinul Meritul Cultural" şi "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.
În perioada 1985 - 2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti, printre studenţii săi numărându-se artişti de seamă, precum Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic Jr., Elvira Deatcu, Manuela Harabor şi Dragoş Bucur.
Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii culturale româneşti.
În iunie 2013 şi-a anunţat retragerea din viaţa artistică. Într-un interviu acordat în octombrie 2015, actorul spunea: ”Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”.
În acelaşi interviu, artistul a mai spus: "E bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val. Îi văd pe cei din jurul meu cum mă privesc. Cu siguranţă se întreabă: Mai e, o să mai fie, o să mai poată?".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
