"Românii nu au vocaţia marilor iubiri", spunea Octavian Paler, iar această carte despre Duduia, aşa cum o numea regele Carol al II-lea pe Elena Lupescu, în care aceasta îşi dezvăluie corespondenţa către prietena ei Tantzi Cosăcescu, contrazice într-un fel zicala scriitorului, fiind un document ce recompune istoria unui exil românesc şi a unei poveşti de iubire. Volumul cuprinde epistole din perioada 1945-1958, scrise în Brazilia şi Portugalia.