În fiecare an, de sărbătoarea europeană a muzeelor, curioşii îşi stabilesc trasee şi nu se lasă impresionaţi de ploaie - şi anul trecut de Noaptea Muzeelor a plouat. De pe Calea Dorobanţilor, trecând pe bulevardul Magheru şi terminând pe Calea Victoriei, intrarea la instituţiile muzeale de pe acest traseu s-a făcut cu uşurinţă. La Muzeul Parfumului, pentru că a fost deschis de la ora 10.00, vizitatorii parcă erau organizaţi, la Muzeul Aman începea forfota, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” şi la Palatul Telefoanelor deja se stătea la coadă, iar la Teatrul Odeon spaţiul destinat expoziţiei-experiment a Ralucăi Bărar era neîncăpător.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

„Succesul este dublu spre triplu anul acesta, după ce anul trecut au trecut pragul muzeului nostru în jur de 300 de persoane”, a declarat, pentru News.ro, Andrei Mărculescu, reprezentant al Muzeul Parfumului.

În colecţia Muzeului există 15.000 de sticle, o colecţie impresionantă de sticluţe rare şi de excepţie, precum parfumul pentru regina Maria a României, "Mon Boudoir", realizat de casa Houbigant Paris, cel creat pentru Napoleaon Bonaparte şi familia lui, din 1795, brandul Lance. Parfumul dedicat lui Grace Kelly în 1955 este în muzeu şi în magazin”, subliniază consultantul Beautik Haute Parfumerie din Calea Dorobanţilor 172.

Muzeul Parfumului
Muzeul Parfumului

Cea mai veche sticlă din Muzeu este „Eau de Lubin” din 1852, un brand franţuzesc foarte apreciat. „Joy”, de la Jean Patou, este al doilea cel mai bine vândut parfum din lume, după Chanel 5.

„Lichidul contează mai puţin, contează mai mult pentru cine a fost creată sticla sau din ce material a fost creată: ceramică, cristal, porţelan. Dacă vorbim de parfumurile pe care le purtăm noi, trebuie păstrate ferite de lumină, la o temperatură sub 20 de grade Celsius. Dacă nu este folosit în trei, patru ani, nu se mai recomandă să fie folosit”, este sfatul specialistului.

În colecţia Muzeului Parfumului există peste 15.000 de sticle iar în expoziţie - în jur de 400.

„O plăcere olfactivă deosebită”, a scris Marie în cartea de onoare a Muzeului. „Într-adevăr un boudoir parfume et bien garni”, a notat un grup de nostalgici care a vizitat sâmbătă vitrina cu arome de peste timp.

Continuând un traseu al evenimentelor care au făcut parte din Noaptea Muzeelor, un popas la Casa Sturdza (face parte din District40 - un proiect de reactivare a cartierului Icoanei) a constituit o introducere în istoria clădirii şi a oamenilor care au înconjurat-o. Astfel, din jumătate în jumătate de oră, ghizii Librăriei Cărtureşti Verona i-au ademenit pe curioşi cu istorii din Interbelic. 

Povestea casei Sturdza în District40 - Noaptea Muzeelor
Povestea casei Sturdza în District40 - Noaptea Muzeelor

"Peste drum, în locul blocului Eva, se afla casa lui Titu Maiorescu, prim-ministru conservator, iar în faţa librăriei era casa prim-ministrului liberal Dimitrie Sturdza, care a ocupat funcţia de patru ori, între 1895 şi 1909. El a fost şi preşedintele Academiei Române", începe povestea casei, care a fost transformată în prezent în librărie cochetă.

Librăria Cărtureşti Verona
Librăria Cărtureşti Verona

„Casa Sturdza a fost o casă de ceremonie. Există două indicii care atestă acestu lucru: treapta din faţa uşilor, care prin forma ei permitea ca din trăsură să nu se coboare direct în stradă, ci, cu un simplu pas, să se intre direct în casă, iar al doilea indiciu - holul lung unde gazda îşi aştepta invitaţii la serate şi baluri specifice sec. XIX”, spune ghidul.

Casa a fost închiriată Mariei Tănase, care a locuit aici câteva luni, după cel de-al doilea Război Mondial. Mai târziu a devenit anticariat, bibliotecă, librărie şi Casă a Pionierilor.

Aflăm în timpul turului că „perimetrul cărţilor în perioada interbelică era între Ateneul Român şi Poşta Centrală, actualul MNIR, şi în fruntea tuturor stătea Librăria Cartea Românească sau Alcalay. 

Tudor Arghezi aminteşte în Bilete de papagal de Jean Zahareanu, un librar vestit. „Era mereu la raft, obişnuit să facă zilnic 150 de kilometri în încăperea lui, să stăpânească mulţimea pestriţă care forfotea necontenit ca într-o gară, ceea ce înseamnă că lucrezi întotdeauna într-o librărie de succes. Jean Librarul putea să dea şi şapte răspunsuri deodată”, scria Arghezi.

În jurul orei 20.30 a început o ploaie măruntă. Dar nu într-atât de nesuferită încât să nu îi lase pe amatorii de artă să ajungă la Muzeul Aman, aflat pe strada C.A. Rosetti, găzduit în casa pictorului, tot o casă de ceremonie, se recunoaşte acum după scara specială.

Muzeul
Muzeul "Theodor Aman"

Aici, actori ai Teatrului Masca au "montat" Statuile Vivante în curte. Casa poartă în tot amprenta artistului: a fost construită după planurile lui, decoraţiunile exterioare, pictura murală, tâmplăria, mobilierul. Aman a trăit aici până la sfârşitul vieţii.

Vizitatorii vin şi ies ca de la târg. Fac fotografii, se miră şi pleacă mai departe. Câte un muzeograf mai ridică vocea şi interzice fotografierea.

Publicul trece prin faţa tablourilor „Odaliscă” (ulei pe pânză), „Cadână”, „Arab curăţându-şi arma”, „Arab privind ulciorul spart”, Cadână cu narghilea”, „Interior oriental”, „Odaliscă cu mandolină”, „Mandolinate”.

Biblioteca Centrală Universitară
Biblioteca Centrală Universitară "Carol I"

Ploaia nu a alungat apetitul amatorilor de artă chiar dacă au fost nevoiţi să se aşeze pe rânduri. La Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” era coadă pentru “Capsula Timpului” (un spaţiu gândit să ofere cunoaşterea istoriei clădirii) şi la Palatul Telefoanelor aşteptau nerăbdători să vadă proiectele de design interior, arhitectură de la Romanian Design Week. Anul acesta, expoziţia centrală a reunit peste 150 dintre cele mai bune proiecte realizate în ultimul an de designeri, graficieni şi arhitecţi români. Aici, un paznic grăbit şi agitat - cu o băutură energizantă în mână - cerea tuturor să nu atingă cărţile expuse. 

Expoziţia Centrală de la Romanian Design Week - Palatul Telefoanelor
Expoziţia Centrală de la Romanian Design Week - Palatul Telefoanelor

Acelaşi model de paznic zelos, la Muzeul Naţional de Artă a României nu permitea, la ora 21.45, intrarea din Calea Victoriei. “Se intră din Ştirbei Vodă. Asta e organizarea”, a spus sec.

Mai sus, la Teatrul Odeon, nu găseai loc să priveşti creaţiile Ralucăi Băraru, de la One Night Gallery. Forfotă mare. O copilă îi spunea exasperată tatălui: “Ce foame de artă e aici!”, o caracterizare perfectă a zumzetului care a cuprins urbea. 

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" - expoziţie de diapozitive

La Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” se dansa tango la un etaj, în sălile de curs copiii se jucau de-a profesorii, în alta tinerii încercau să recunoască edificii de pe diapozitive. Pe terasă rula un film unguresc.

În România, evenimentul Noaptea Muzeelor este organizat de către Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, membru în conducerea celei mai mari reţele pan-europene a muzeelor Network of European Museum.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.