Victor Rebengiuc, Andrei Şerban, Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu s-au numărat printre personalităţile care au participat, alături de regizorul de teatru şi film Lucian Pintilie, la evenimentul care a marcat, joi seară, lansarea unei ediţii revizuite şi adăugite a volumului ”Bricabrac. De la coşmarul real la realismul magic”.
Proiecţia mediumetrajului "Tertium non datur" (2006), ultimul regizat de Pintilie, a avut rolul de introducere pentru evenimentul de lansare a cărţii apărute la editura Nemira.
Traducătoarea şi scriitoarea Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului Eugene Ionesco, regizorii de film Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu, actorul Victor Rebengiuc, regizorul de teatru şi operă Andrei Şerban, expertul în politici culturale Corina Şuteu şi criticul de film Mihai Chirilov au depănat, pe rând, amintiri legate de Lucian Pintilie.
Dacă Andrei Şerban a făcut o trecere în revistă a spectacolelor de teatru ale lui Pintilie care l-au marcat şi a experienţelor trăite împreună cu regizorul, Marie-France Ionesco supranumită ”îngerul acestei cărţi”, căreia îi şi este dedicat volumul, a citit un text în limba franceză dedicat maestrului. Porumboiu a rememorat primul contact pe care l-a avut cu opera reputatului regizor, iar Cristi Puiu a recunoscut că este ”omul lui Pintilie”.
Victor Rebengiuc a citit un scurt fragment din ”Bricabrac”, nu înainte de a-i mulţumi fostului coleg de facultate şi prietenului său Lucian Pintilie pentru încrederea pe care i-a arătat-o şi a punctat că şi-ar dori să se revadă pe platouri sau pe scenă.
Vizibil slăbit, Lucian Pintilie a ascultat fiecare intervenţie a invitaţilor serii. Mentor al multor generaţii de actori şi regizori, deopotrivă, Lucian Pintilie a montat pe scene din România şi Franţa, semnează unele dintre filmele de referinţă din cinematografia românească. Premiat la festivaluri precum cele de la Veneţia şi Mar Del Plata şi selectat în două rânduri la Cannes, Pintilie este semnatarul unor pelicule ca ”Duminică la ora 6” (1966), ”Reconstituirea” (1968), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), ”Balanţa” (1992), ”O vară de neuitat” (1994) şi ”Prea târziu” (1996).
”Când eram în liceu, ştiam că un singur lucru îmi doresc pe lumea asta - să fiu în teatru. Nu ştiam exact ce, dar ştiam că vreau să fiu acolo. Aveam trei idoli: Liviu Ciulei, Clody Bertola şi Lucian Pintilie. (...) Prima dată când i-am văzut pe Ciulei şi Pintilie, regizau amândoi. A fost singura dată când au făcut o regie comună. Ciulei era foarte lent în mişcări. Era un tip aşezat, calm. Pintilie era apucat, avea ceva de copil genial. Era o chimie între ei foarte interesantă. Am avut noroc - scena pe care am văzut-o când o repetau era una cu Rebengiuc. Chimia dintre Pintilie şi Rebengiuc e ceva de neuitat - exemplul unui magnetism de cum lucrează un actor cu un regizor”, a povestit Andrei Şerban.
El a amintit de umorul caustic al lui Pintilie, de spectacole precum ”Proştii sub clar de lună”, după Teodor Mazilu, ”D'ale carnavalului” (1966), ”de departe cel mai adânc spectacol al lui” şi ”Livada cu vişini” (1967), dar şi filme ca ”Reconstituirea”, care l-a convins pe Şerban să plece din ţară. Cariera internaţională a lui Lucian Pintilie este marcată, potrivit lui Şerban, de spectacolul ”Peşcăruşul”. Pintilie ”nu a făcut niciodată în viaţă ceva clasic, ceva obişnuit”.
Actori, regizori din franţa îi erau devotaţi lui Pintilie, a mai spus Şerban. ”Dacă voia să rămână acolo, putea să aibă un teatru al lui, dar a preferat să revină în România. (...) Pentru mine, ce a făcut el în teatru a fost o cotitură imensă în comunism şi a însemnat ceva uluitor pentru noi”.
El a citit şi o scrisoare deschisă adresată lui Pintilie. ”Tu eşti primul care mi-a dat curaj de la început, curajul că în teatru poţi face orice”.
Corneliu Porumboiu a numit întâlnirea cu Lucian Pintilie ”esenţială”. ”Am avut şansa să discut despre toate scenariile mele cu el , despre toate filmele mele, deşi uneori am fost foarte încăpăţânat şi acum regret, cel puţin când revăd un film, că nu l-am ascultat şi de fiecare dată când termin câte un scenariu, abia aştept să mă văd cu domnia sa”.
Regizorul Cristi Puiu, care a colaborat cu Pintilie la realizarea filmului ”Sieranevada”, a început prin a povesti cum, imediat după 1990, când la Scala a fost proiectat ”De ce trag clopotele, Mitică?” a mers şi a văzut filmul de trei ori. ”Am fost sub şoc. La ora aia făceam pictură, nu voiam să fac film. Am fost extraordinar de impresionat. Apoi am văzut «Reconstituirea». Dintr-o dată, a apărut un autor în viaţa mea”.
”N-aş fi fost aici, dacă n-ar fi fost Lucian Pintilie”, a adăugat el, aducând în discuţie modul în care el a ”salvat” filmul lui Puiu ”Marfa şi banii”. Lungmetrajul nu intrase în postproducţie, iar Pintilie l-a ajutat financiar să ducă la bun sfârşit pelicula. Pe genericul de final, Puiu a mulţumit lui Titi Popescu, Stere Gulea şi lui Lucian Pintilie. ”Am spus: Mulţumesc domnului Lucian Pintilie, pe care îl socotesc părintele adoptiv al acestui film”. Această notă l-a făcut, la acel moment, pe Pintilie să spună: ”Dragul meu, dumneata te-ai gândit când ai scris chestia aia pe generic? Eu nu cred că e bine să faci asta. Gândeşte-te că e complicat, ce o să zică lumea? Ăsta e din gaşca ăluia...”.
Puiu a continuat: ”Eu nu m-am gândit că e vreo pajişte cu miei cinematografia română, dar ce a urmat a fost destul de... am descoperit că Pintilie avea dreptate”.
Cei doi au lucrat împreună la ”După amiază unui torţionar” (2001). ”Pintilie părea un «omul negru». Domnul Beligan venea pe platou dimineaţa şi întreba: A ajuns anticristul? Cumva, echipa se simţea bine... Dar e foarte complicat. Eşti cu adevărat singur (...) După ce s-a terminat filmul, m-am nimerit pe terasa Teatrului Naţional cu domnul Beligan, care acum mă ştia de la filmare: Ai văzut că a ieşit cartea lui Pintilie, dragă? I-am zis: Da. Ai citit-o? Nu, nu am cumpărat-o. Trebuie, dragă, să o citeşti, este metastaza megalomaniei. Asta a fost lecţia pe care am înregistrat-o şi n-am învăţat-o până la capăt. Lecţia singurătăţii autorului şi... chiar sunt omul lui Pintilie”.
De cealaltă parte, Corina Şuteu a amintit de organizarea, pe când conducea filiala ICR de la New York, împreună cu Mihai Chirilov, a retrospectivei Pintilie de la MoMA. Ea a vorbit şi despre cartea ”Bricabrac” – un volum ”prin care îţi dai seama că ce se întâmplă cu un artist nu e altceva decât o călătorie în care el nu ştie niciodată unde va ajunge, dar călătoria îl pasionează fantastic”.
Actorul Victor Rebengiuc a vorbit, fără microfon, unei săli amuţite de curiozitate. Amintiri de pe scenă şi platouri de filmare şi un fragment atent ales din ”Bricabrac”, ”Răul în faţă”, au încheiat evenimentul d elansare a cărţii.
Rebengiuc, actorul preferat al lui Pintilie, a spus: ”Am fost colegi în facultate. Am fost adolescenţi împreună. Norocul meu şi al generaţiei mele de actori este că a avut parte de nişte regizori de talia lui Pintilie, Ciulei, a lui Vlad Mugur şi că am avut de unde învăţa. Am lucrat cu Pintilie şi în televiziune, când se juca pe viu. Am făcut o dramatizare după «1 Aprilie», de Caragiale, care a ieşit foarte bine. Cotescu îi spunea: Băi, Pintilie, uite, toată lumea te laudă, zice că eşti al doilea Ciulei. Iar el: Dar primul cine e?”.
Rebengiuc a adus vorba, de asemenea, despre ”De ce trag clopotele, Mitică?”: ”Îmi amintesc că filmam pe lângă lacul din Fundeni şi trebuia să fim în prima scena. A spus: iese toată lumea, rămâne doar regizorul, secretarul d eplatou şi operatorul. Şi am lucrat, am repetat scena, ca la teatru. Afară, tehnicienii, oamenii din echipă: Ce face, domnule, ală acolo? De două ore repetă! Păi, la Sergiu (Nicolaescu, n.r.), până acum era gata! Când au intrat şi au văzut scena, au fost cuceriţi. Şi abia aşteptau să filmăm în continuare, pentru că erau cuceriţi de ce vedeau acolo”.
”Nu cunosc vreun actor care să-mi fi spus că este dezamăgit de Pintilie, că n-ar mai vrea să lucreze cu el niciodată. Dimpotrivă. Toată lumea voia să lucreze cu Pintilie. Toţi erau cuceriţi de farmecul, de genialitatea lui. Ştia cum să lucreze cu actorul, să îl împingă spre rol, să îl facă să înţeleagă ce are de spus pe scenă sau în faţa aparatului de filmat. Ăsta este un lucru rar. Spuneam odată că atât de mult cred în el şi în geniul lui că m-ar putea face să joc şi Julieta. Îi sunt foarte recunoscător că m-a acceptat printre prietenii lui şi pentru tot ceea ce am învăţat de la el şi mi-l doresc alături încă foarte, foarte multă vreme. Să fie sănătos şi să ne vedem din nou în faţa aparatului sau pe scenă!”.
Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, dar şi lungmetrajele ”Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea". În 1973 i-a fost interzis să mai lucreze în ţară. A montat în Statele Unite şi mai ales în Franţa, de unde a revenit în România pentru a filma ”De ce trag clopotele, Mitică?”, la începutul anilor 1980, iar după 1989, s-a întors pentru a crea aici.Filmul ”Stare de fapt” (1995) al lui Stere Gulea a pornit de la o idee a sa, iar Lucian Pintilie a produs documentarul ”Piaţa Universităţii - România” (1991), de Stere Gulea, Sorin Ilieşiu şi Vivi Drăgan Vasile, şi lungemtrajul ”Balanţa” (1992”, pe care l-a şi regizat, şi a fost coproducător al peliculelor ”Undeva la Palilula” (2012), de Silviu Purcărete, şi ”Sieranevada” (2016), de Cristi Puiu.
Primul său film, ”Duminică la ora 6” i-a adus două premii la Festivalul de la Mar del Plata - menţiune specială şi trofeul FIPRESCI. ”Terminus Paradis” i-a adus lui Lucian Pintilie marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Veneţia, în 1998, unde a mai fost prezent cu ”După-amiaza unui torţionar” (2001). Două dintre filmele sale - ”O vară de neuitat” (1994) şi ”Prea târziu” (1996) - au fost selectate în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes.
Evenimentul de joi seară, moderat de criticul de teatru Monica Andronescu, a făcut parte din programul Bucharest International Film Festival.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
