Biologii români au descoperit în Dobrogea o nouă specie de plantă pentru ştiinţă, denumită popular ”Aerel dobrogean”, într-un proiect al Societăţii Ornitologice Române, după analize care au durat trei ani.
Flora mondială are acum o nouă specie de plantă, ”Ferula mikraskythiana” (denumirea populară - ”Aerel dobrogean”), descoperită de biologi, în Dobrogea. Totul s-a petrecut în luna mai a anului 2014, dar - de atunci - planta a fost analizată, inclusiv la nivel genetic, pentru a se demonstra că este unică în lume.
Cel care a descoperit planta este biologul Mátis Attila, acelaşi botanist care a mai reuşit să descopere o specie nouă pentru flora României, ”Orobache pubescens”, dar şi să redescopere după 100 de ani specia simbol a Munţilor Rodnei, ”Saussurea porcii”.
”Specia nouă a fost botezată «Ferula mikraskythiana». Denumirea aleasă de noi pentru specie se datorează faptului că, din câte cunoaştem la momentul actual, este o specie endemică Dobrogei, cu areal foarte restrâns (singura populaţie de 172 de indivizi este localizată în Rezervaţia Pădurea Dumbrăveni), iar de aici vine şi epitetul specific mikraskythiana - care se referă la denumirea în greaca veche a regiunii cunoscute azi sub numele de Dobrogea: Mikrá Skythia (Μικρὰ Σκυθία), în română Sciţia Mică. În contrast, specia rusească înrudită cu ea creşte în regiunea cunoscută cândva ca şi Sciţia Mare (stepa ponto-caspică din Rusia, Ucraina şi Kazahstan)”, a declarat biologul Mátis Attila.
Pentru denumirea populară, propunerea biologilor este ”aerel dobrogean”.
Mátis Attila şi colega sa Havadtői Krisztina se aflau în mai 2014 în Rezervaţia Pădurea Dumbrăveni, unde evaluau starea de conservare a habitatelor, într-un proiect al Societăţii Ornitologice Române. Când au găsit planta, biologii au reuşit doar să o încadreze în familia Apiaceae, din care mai fac parte morcovul, pătrunjelul, mărarul.
”Nici măcar genul nu a fost posibil de identificat exact, pe baza determinatorului care conţine toate speciile de plante cunoscute în flora României, aşa că ne-am dat seama repede că avem de a face cu ceva inedit, dată fiind morfologia distinctă a frunzelor. Segmentele terminale ale frunzei erau liniare şi peţiolate, nu semănau cu nimic cunoscut de la noi. Niciunul dintre cele patru exemplare găsite iniţial nu era înflorit”, îşi aminteşte Mátis Attila.
Prima ipoteză a biologilor a fost că au de a face cu o altă specie nouă pentru flora din România. Rezervaţia Pădurea Dumbrăveni se află foarte aproape de graniţa cu Bulgaria, deci erau şanse bune pentru identificarea unor specii prezente în flora ţării vecine, dar nesemnalate încă la noi. În aceeaşi perioadă, cei doi biologi au mai găsit tot acolo o specie nouă pentru flora României, ”Orobache pubescens”.
”În sezonul respectiv, am verificat plantele de mai multe ori pentru a investiga inflorescenţele, dar acestea nu apăreau, iar rozetele de frunze se uscaseră în timpul verii. Când am revizitat locul la sfârşit de sezon, în septembrie, a ieşit la iveală că planta are un ciclu de viaţă special, cu reproducere în sezonul serotinal: frunzele apar în mai, se usucă la sfârşit de iunie, iar inflorescenţele fără frunze apar în august şi fructifică în septembrie. Aceste inflorescenţe complexe sunt uriaşe (până la 1.7 m), caracteristice familiei Apiaceae (numite şi Umbelliferae)”, povesteşte Mátis Attila.
Biologii au colectat frunze şi au încercat să identifice genul. Au căutat specii similare în flora ţărilor vecine. În zadar. Biologul Bartha László de la Universitatea Babeş Bolyai (Institute for Interdisciplinary Research in Bio-Nano-Sciences) Cluj a efectuat o investigaţie genetică folosind materialul colectat şi astfel a fost identificat genul la care aparţine noua specie. Este vorba de genul ”Ferula” (denumirea populară: aerel).
Expertul în fitogeografie, Alexandru S. Bădărău de la UBB Cluj, a sugerat legătura cu o specie aparte de umbelifer, numită Eriosynaphe longifolia, din flora Rusiei şi a Ucrainei. Specia are un areal îndepărtat de Dobrogea, dar similar în morfologie. Creşte în stepele aride din regiunea vestică a Kazahstanului, prin sud-estul Rusiei şi până în nordul peninsulei Crimeea.
Despre această specie există foarte puţine informaţii, aşa că a fost contactat Sramkó Gábor din Ungaria. Acesta se afla în Rusia. La momentul potrivit, a luat legătura cu colegii ruşi şi a colectat mostre din specia respectivă în zona râului Volga, în 2015. Noile analizele genetice au dovedit că ambele specii aparţin genului ”Ferula”.
Investigaţiile au continuat şi pe teren. În perioada 2015-2016 Mátis Attila a efectuat mai multe vizite în Rezervaţia Pădurea Dumbrăveni, împreună cu colega Szabó Anna (UBB Cluj), pentru a aduna date morfologice necesare pentru distincţia speciei noastre de cea rusească. Analizele comparative pentru morfologia fructelor (esenţiale din punct de vedere taxonomic în cazul plantelor umbeliefere) au fost realizate de Thomas Kuhn (UBB Cluj). Rezultatele au fost publicate în revista Phytotaxa, cea mai relevantă în materie de descriere a speciilor noi de plante.
Exemplarul pe baza cărei a fost descrisă noua specie (holotip) este depusă la ierbarul din Grădina Botanică "Alexandru Borza" din Cluj-Napoca.
Totul a durat aproape trei ani, timp în care biologii au făcut morfometrie, analiză genetică, colaborare cu mai mulţi experţi, prelucrare de date, plus procesul de publicare a articolului ştiinţific, care poate dura între 6 şi 18 luni.
Biologii au mai căutat specia şi în alte situri din Dobrogea, dar nu au mai găsit alte populaţii. Astfel, în momentul de faţă, specia este clasificată conform regulamentului IUCN ca specie Periclitată (Endangered).
”Specia a supravieţuit în câteva pajişti stepice foarte bine conservate, care se formează pe pante abrupte, ca nişte enclave în pădurea Dumbrăveni. Tocmai datorită izolării şi a protecţiei oferite de pădure, au rezistat aceste plante. Turmele enorme de oi, care de altfel au distrus prin suprapăşunat majoritatea pajiştilor stepice din restul Dobrogei, sunt principalul inamic al unei astfel de plante. Fără oi, s-a păstrat compoziţia şi structura specifică stepelor de odinioară în aceste enclave, care reprezintă un refugiu pentru multe specii stepice rare”, crede Mátis Attila.
”Specii noi de plante sunt descrise zilnic cu zecile din zonele tropicale mai greu accesibile, dar descoperirea unei specii noi de plantă în Europa se întâmplă rar zilele noastre, pentru că aici cercetările au o istorie vastă şi majoritatea zonelor au fost explorate destul de bine. Această descoperire adaugă o nouă specie endemică de valoare incomensurabilă la patrimoniul natural naţional şi subliniază câteva aspecte esenţiale pentru autorităţi şi custozii de arii naturale protejate: importanţa cercetărilor floristice, faunistice şi de ecologie, cu aplicabilitate în eforturile de conservare; importanţa colaborării extinse între specialiştii biologi/ecologi, pe plan naţional şi cu cei din ţările vecine, pentru a asigura conservarea speciilor şi habitatelor care transcend graniţele; importanţa deosebită a ariilor naturale protejate din România şi asigurarea statutului favorabil de conservare a speciilor şi habitatelor pentru care au fost desemnate, prin aplicarea reală a măsurilor din planurile de management”, spun specialiştii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
