Profesorul de fizică Andu Ouatu de la Colegiul Naţional din Iaşi, care a pregătit în cei 25 de ani de carieră aproape o sută de olimpici naţionali, spune că învăţământul nu încurajează excelenţa şi că vârfurile aleg să rămână în străinătate, pentru că acolo valoarea este respectată. Inclusiv pe fiul său, student la Oxford, l-a sfătuit să-şi facă o carieră în occident.
Andu Ouatu, profesorul care a sesizat Ministerul Educaţiei în privinţa unei greşeli la o problemă de fizică de la proba de fizică a examenului de bacalaureat, spune că marele său regret este numărul mic al locurilor la olimpiadele naţionale, dar mai ales lipsa unor explicaţii clare pe această temă din partea ministerului.
”Din păcate, sistemul de învăţământ nu încurajează foarte mult excelenţa. În fiecare an, există un număr tot mai mic de locuri la olimpiada naţională. Explicaţiile nu ajung la noi. Ni se transmite doar atât: «Aveţi un anume număr de locuri». Asta a spus inspectorul din minister. Este extrem de greu să descoperi cauza. În urmă cu patru ani am încercat să descopăr motivul, printr-o scrisoare deschisă trimisă premierului de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, care este ieşean”, afirmă profesorul Ouatu.
El consideră că elevii buni vor să facă performanţă, dar că sistemul nu-i încurajează, în condiţiile în care multe centre de excelenţă din ţară şi-au încetat activitatea.
”Uimitor este că elevii noştri buni vor să facă performanţă. Ei vin la centrul de excelenţă, muncesc din greu să aibă rezultate. Au un orgoliu al lor, vor să reuşească, să fie primii. În această situaţie, tu ca minister nu-i educi, nu-i încurajezi, ci le dai în cap. Dai numai două locuri la olimpiada naţională de fizică judeţului Iaşi, deşi sunt clase în care se bat pe puţin cinci-şase elevi nu buni, ci foarte buni. Şi sunt doar două locuri la fiecare nivel de clasă. Centrele de excelenţă din ţară nu mai rezistă, am înţeles că s-au desfiinţat aproape toate. Centrul de la Iaşi funcţionează mai departe, asta doar datorită profesorilor”, spune Andu Ouatu.
Dascălul ieşean aminteşte că la olimpiade, înainte de faza naţională, clasamentul elevilor se face pe fiecare judeţ în parte şi că nu contează ierarhia naţională, ci ajung la faza naţională primii doi pe judeţ, indiferent de punctajul obţinut. Astfel, rămân acasă elevi care au un punctaj superior colegilor lor din alte judeţe, iar de aici apar frustrări şi nemulţumiri.
”Am avut într-un an, doi elevi din Iaşi care au rămas pe dinafară, dar care au obţinut punctaje mai bune decât mulţi din alte judeţe care s-au calificat. Ce să le spui acestor copii? Nu există o corelare la nivel naţional. Trebuie voinţă şi discuţii cu oamenii care lucrează în sistem. Dacă eşti profesor şi ajungi pe o poziţie în minister, dar n-ai mai predat de ani de zile la clase cu olimpici, tratezi aceste lucruri la diverse. Adică e bun şi aşa, lasă că avem timp, merge şi regulamentul ăsta şi nu-l mai modificăm. Pe tine nu te mai interesează, eşti în structurile de conducere şi nu lucrezi direct cu olimpicii”, susţine profesorul de la colegiul ieşean.
Andu Ouatu adaugă că, foarte probabil, totul e legat de lipsa banilor, dar că situaţia este jenantă, în condiţiile în care ”oricum nu le asiguri elevilor lucruri extraordinare la olimpiadele naţionale, ci îi cazezi într-un cămin oarecare, le oferi mâncare la o cantină de liceu care nu are condiţii grozave, iar ca premiu le dai 50 de lei la fiecare dintre primii şase clasaţi”.
Profesorul ieşean crede că marea pierdere o reprezintă plecarea în străinătate a celor mai buni dintre absolvenţi, el considerând că ”dacă am avea grijă de olimpici, ne-am ridica şi ţara”.
”Trebuie să ne gândim cum îi ţinem în România pe primii clasaţi. Primul va pleca sigur, probabil că şi cel de pe locul doi, pentru că dacă apar probleme cum au fost anul ăsta la bacalaureat, cu subiectul greşit la proba de fizică, vor spune «eu nu rămân în sistemul ăsta niciodată». Dacă am avea grijă de olimpici, ne-am ridica şi ţara. Celor de pe locul unu sau doi la olimpiade le am numerele în agenda din telefon, ei sunt primiţi la Oxford, la Harvard, la Cambridge. Se duc şi studiază acolo, dar nu mai revin în România”, spune profesorul Andu Ouatu.
El a dat ca exemplu cazul unei foste olimpice de la Iaşi, care a urmat facultatea de fizică la Bremen, în Germania, apoi şi-a dat doctoratul la Londra şi a rămas la Imperial College, universitate unde a studiat.
”Predă acolo. E plătită bine, şi-a luat casă în Londra, la doar un an de când a intrat în pâine. Şi nu e un caz singular. Mai am doi elevi plecaţi în Anglia, care acum îşi dau doctoratul şi care rămân acolo. Dacă ai plecat, cu greu te mai întorci, constaţi că valorile în exterior sunt încurajate, constaţi că se poate şi altfel. Poţi fi respectat, constaţi că dacă ai spus o vorbă chiar se ia în seamă”, afirmă profesorul de la Iaşi.
Care ar fi soluţia pentru a ne ţine vârfurile acasă? O salarizare pe măsură şi nişte facilităţi oferite tinerilor care fac performanţă, crede profesorul Andu Ouatu. El spune că atunci când eşti tânăr, ai cel mai mult nevoie de bani, iar din acest motiv unii nu mai aşteaptă să acumuleze capital, ci aleg să rămână în Europa, pentru că acolo câştigi bine încă din primii ani de activitate.
”La noi, este politica asta să nu fii plătit foarte bine, în învăţământ mai ales. Când eşti tânăr ai nevoie de bani, că atunci îţi arde gâtul după bani. Degeaba îmi dai mie bani când ajung la 50 de ani. La 50 de ani nu mai pleci, s-a terminat, dar când eşti tânăr altfel gândeşti. Ar trebui să le oferi o salarizare corespunzătoare plus nişte facilităţi şi atunci nu vor mai pleca. Eu ştiu tineri care au terminat Informatica şi li s-au oferit 2.000 de euro în străinătate. Au spus că dacă aici li s-ar oferi 1.000 de euro ar rămâne în ţară. Noi suntem în general naţionalişti, ţinem cu România, dar din păcate în ţară nu eşti încurajat. Şi atunci e normal că vârfurile îşi caută de lucru în străinătate”, afirmă profesorul de fizică Andu Oautu .
Întrebat de ce nu a plecat din ţară, dascălul ieşean a precizat că a terminat facultatea imediat după revoluţie şi că la acea vreme nu erau oportunităţile de acum.
”Lucrez la Colegiul Naţional Iaşi din 1990. S-a întâmplat când aveam 22 ani, atunci am primit repartiţie. De atunci sunt profesor. Eu asta am vrut şi mi se potriveşte şcoala asta, e după sufletul meu. Acum nu aş mai pleca, indiferent de oferta pe care aş primi-o”, spune Andu Ouatu.
În schimb, şi-a sfătuit fiul, student la Oxford, să profeseze în străinătate.
”De ce? Pentru că au trecut 20 şi ceva de ani de la revoluţie şi din păcate nu văd schimbări majore în încurajarea valorilor”, răspunde profesorul ieşean.
Cât priveşte Colegiul Naţional din Iaşi, profesorul Ouatu afirmă că în şcoală îşi poate spune punctul de vedere fără nicio reţinere, lumea ascultă, iar dacă greşeşte, i se spune.
”Când am reclamat greşeala la subiectul de la fizică de la bacalaureat am avut susţinerea totală a colegilor. N-a existat niciun reproş, din contră, toţi au spus că dacă mai e o şansă să mă lupt”, a spus Andu Oautu.
De-a lungul carierei, profesorul ieşean a pregătit în jur de o sută de olimpici naţionali la fizică, iar în acest an a avut zece elevi calificaţi la faza naţională.
”Din păcate vârfurile noastre, aproape toate, au plecat în străinătate. Nu lucrează toţi în zona fizicii, se duc şi în sistemul bancar, fac faţă oriunde, se adaptează rapid”, a precizat profesorul Andu Ouatu.
Întrebat când crede că se va termina cu reforma din învăţământ şi cu schimbările adesea neinspirate din sistemul de educaţie, dascălul Ouatu este tranşant: ”O vom duce la capăt în momentul când vom ajunge ca oamenii din forurile de conducere să gândească în favoarea elevilor şi a profesorilor şi să nu gândească doar politic. Când vor face lucrul ăsta şi când vom ajunge să ne spunem punctul de vedere fără a ne gândi că ne pierdem scaunul, atunci lucrurile vor sta altfel”.
”Ar trebui aleşi oameni capabili din sistem care în momentul în care ajung într-o poziţie, ştiu ce fac, pentru că au lucrat zeci de ani în sistemul de învăţământ românesc şi au văzut care sunt lucrurile bune. E foarte greu să faci reformă, eu înţeleg asta. Dar dacă fiecare şi-ar face treaba bine pe bucăţica lui, atunci ţara asta ar fi departe. Eu încerc doar ca fizica studiată în Colegiul Naţional din Iaşi să însemne ceva. Şi am reuşit. De aici încolo, la vârf, sunt angajaţi alţi oameni care să ia decizii”, afirmă el.
Andu Oautu spune că nu s-a gândit ce ar face el dacă ar ajunge ministru al Educaţiei, precizând că este profesor la Iaşi şi că este preocupat doar de activitatea sa.
”N-am stat niciodată să mă gândesc ce aş face eu. Trebuie să-mi fac treaba bine aici, la Iaşi. Copiii ăştia care intră la colegiu au soarta în mâinile mele. Ei trebuie să ajungă undeva, încât să mă pomenească toată viaţa. Pot spune însă că în pătrăţica mea mi-am făcut bine treaba”, a spus profesorul Andu Ouatu.
Cât priveşte materiile stufoase şi programa şcolară încărcată, el consideră că ar fi greşit să se meargă pe principiul ”ce atâta şcoală, hai să ne jucăm mai mult”.
”Am fost în Olanda, am stat trei săptămâni şi am studiat sistemul lor de învăţământ. Era un întreg scandal acolo când m-am dus eu, părinţii spuneau că programa e prea încărcată, e prea stufoasă, lăsaţi-ne copiii în pace, lăsaţi-i să se joace şi să se bucure de copilărie. A fost o dezbatere amplă, au venit profesori renumiţi de-ai lor şi au spus uitaţi-vă în jurul vostru, cu joaca voastră şi cu programa pe care vreţi să o facem locurile de muncă ne sunt luate de cei care vin din afară, pentru că nu mai avem tineri capabili. Ne jucăm, dar apoi ce facem? Ce vor face copiii voştri? Când s-a discutat şi s-a explicat, s-a renunţat la principiul hai să ne jucăm”, a menţionat profesorul Ouatu.
El recunoaşte că tema ”învăţatului mai puţin” încolţeşte şi în România, dar că ar apărea un câştig doar pe termen scurt, pentru că va fi foarte frumos să faci liceul, dar că ”nu trebuie să exagerăm cu joaca”.
Totuşi, el recunoaşte că apare adesea o ruptură între ceea ce vrea şi poate să înveţe un elev şi ceea ce i se predă în clasă şi că ar fi oportun să existe programe cu nivel de dificultate diferit în funcţie de tipul liceului.
”Ar trebui diferenţiate programele, asta da. La liceul teoretic, elevul care vine şi care vrea să ajungă departe să înveţe la un anume nivel. La un liceu industrial putem să schimbăm programa, ca elevul să vină cu plăcere la şcoală. Şi să îl învăţăm o meserie, care din păcate nu se mai învaţă. Ar trebuie mai multă flexibilitate. Am văzut în toată lumea oameni fericiţi, deşi nu au facultate. La noi, toată lumea trebuie să facă o facultate, indiferent de valoare. Mulţi vor o diplomă doar ca s-o aibă. Am văzut în străinătate sticlari, sudori fericiţi cu meseria lor. Cineva din Italia îmi povestea că el lucrează la serviciul de salubritate, dar când termină munca se îmbracă elegant, este mulţumit, iese în oraş. E munca lui, nu-i este ruşine. La noi nu învăţăm meserie. Noi ducem lipsă de specialişti, electricieni, constructori, sudori, au plecat mulţi în străinătate”, este de părere profesorul ieşean.
Cum va arăta educaţia românească peste zece ani? Profesorul Andu Ouatu nu crede în minuni, iar optimismul său e mai degrabă unul moderat.
”Sper că mai bine, dar nu pot spune cu siguranţă că lucrurile vor arăta mai bine. Cât timp nu se iau măsuri care să încurajeze rămânerea valorilor în ţară, nu pot decât să sper. Numai că tot sper de vreo 25 de ani”, consideră el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
