Corpul de control al primului-ministru a făcut un control, în perioada martie - septembrie 2016, la Ministerul Sănătăţii, la spitalele în care au fost internate victimele de la clubul Colectiv şi la Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti, constatând că, anterior incendiului din Colectiv, DSPMB nu a prelevat probe pentru control microbiologic pentru a evidenţia infecţiile nosocomiale de la niciuna din cele 50 de unităţi sanitare cu paturi verificate, deşi au fost semnalate deficienţe în majoritatea spitalelor privind condiţiile igienicosanitare, sterilizarea şi normele de curăţenie/dezinfecţie.
Corpul de control al primului-ministru a efectuat, în perioada martie - septembrie 2016, un control la Ministerul Sănătăţii, la spitalele în care au fost internate victimele de la clubul Colectiv şi la Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti, în legătură cu modul în care au fost respectate de către aceste entităţi dispoziţiile legale cu privire la organizarea şi funcţionarea activităţii de asistenţă medicală de urgenţă, în perioada ianuarie 2015 - iunie 2016.
Conform concluziilor controlului, date publicităţii luni, la nivelul actelor normative care reglementează asistenţa medicală de urgenţă, precum şi asistenţa medicală în caz de calamităţi, epidemii, catastrofe şi alte situaţii deosebite au fost relevate mai multe neconcordanţe legislative.
Astfel, dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010, nu au fost corelate/completate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014, Ordinului comun nr. 493/69/2014, în sensul că unele atribuţii ale DSPMB din domeniul asistenţei medicale de urgenţă au fost preluate de către alte autorităţi publice, respectiv de către MS şi DSU.
Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1562/2009 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov al Municipiului Bucureşti şi al Judeţului Ilfov, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 259/2010, nu au fost corelate/completate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, în sensul că SABIF nu mai este subordonată DSPMB şi nu mai este finanţată integral din venituri proprii, ci de la bugetul de stat (prin bugetul MS).
Prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1078/2010 vin în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, în sensul că se reglementează în mod diferit modul în care este asigurată conducerea direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti precum şi modul de numire/eliberare în/din funcţie a persoanelor din conducerea acestora.
În ceea ce priveşte Ministerul Sănătăţii, ”Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă (denumit în continuare „COSU”), înfiinţat ca structură funcţională în cadrul MS, îşi desfăşoară activitatea, în realitate, în cadrul Centrului operaţional naţional din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, situat în sediul Ministerului Afacerilor Interne”, se arată în raport.
Conform documentului, Ministerul Sănătăţii, prin Serviciul Medicină de Urgenţă (SMU), nu a răspuns solicitărilor repetate ale Corpului de control de furnizare a documentelor şi informaţiilor necesare determinării modului în care acest serviciu îşi îndeplineşte atribuţiile.
În comparaţie cu volumul activităţilor desfăşurate de către SMU în anul 2015, dat de atribuţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a MS şi mărimea bugetului gestionat de această structură (1.613.721 mii lei), resursele umane alocate acestui serviciu au înregistrat o fluctuaţie şi un deficit (un număr mediu de 5 salariaţi, inclusiv şeful serviciului), se arată în document.
Corpul de control mai notează că printre activităţile îndeplinite de către SMU în anul 2015 nu au fost regăsite activităţile de monitorizare, evaluare şi control ale serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească (SAJ/SABIF/SMURD), precum şi ale serviciilor medicale de urgenţă desfăşurate în cadrul UPU/CPU din unităţile sanitare publice, activităţi prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a MS.
De asemenea, nu a rezultat modul în care se efectuează de către SMU avizarea solicitărilor de finanţare lunară ale SAJ şi a SABIF (41 servicii de ambulanţă finanţate din bugetul MS), precum şi a solicitărilor de finanţare lunară ale UPU/CPU din cadrul unităţilor sanitare publice (63 de unităţi sanitare publice cu UPU/CPU finanţate din bugetul MS), în vederea întocmirii cererilor pentru deschiderea de credite bugetare, respectiv modul în care se efectuează verificarea documentelor justificative care stau la baza acestor solicitări pentru stabilirea realităţii sumelor solicitate.
Nu a rezultat nici dacă la nivelul SMU sunt elaborate rapoarte periodice de monitorizare şi evaluare cu privire la politicile publice iniţiate şi implementate la nivelul MS în ceea ce priveşte medicina de urgenţă şi nici dacă în cadrul SMU sunt elaborate proceduri pentru principalele activităţi desfăşurate.
”Astfel, există suspiciunea că SMU, aşa cum este structurat în prezent, nu are capacitatea de a-şi îndeplini toate atribuţiile/activităţile stipulate prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al MS, cum ar fi: activităţile de monitorizare, evaluare şi control ale serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească (SAJ/SABIF/SMURD), precum şi ale serviciilor medicale de urgenţă desfăşurate în cadrul UPU/CPU din unităţile sanitare publice”, se arată în raport.
În ceea ce priveşte Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti, din analiza Regulamentului de organizare şi funcţionare a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi a ROF nr. 25914/2015 a rezultat că aceste Regulamente nu au fost corelate/completate cu dispoziţiile unor acte normative de rang superior, respectiv cu ale Legii nr. 95/2006, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 şi a Hotărârii Guvernului nr. 993/2013, fiind încălcate prevederile art. 13 lit. a) şi art. 17 din Legea nr. 24/2000.
”Capacitatea instituţională şi mecanismele de control existente la nivelul sistemului de sănătate nu s-au dezvoltat suficient. Astfel, pe fondul modificărilor legislative din domeniul sănătăţii publice, precum şi a necorelării prevederilor conţinute în actele normative incidente, DSPMB a înregistrat, în perioada 2010 – 2016, o diminuare a activităţilor de evaluare, control şi participare/coordonare în asistenţa medicală de urgenţă, precum şi în asistenţa medicală în caz de calamităţi, epidemii, catastrofe şi alte situaţii deosebite”, se mai arată în document.
Cu privire la acţiunile tematice de control efectuate în perioada 2015 – trimestrul I 2016 la unităţile sanitare cu paturi şi la unităţile UPU/CPU din municipiul Bucureşti, ”DSPMB a dat dovadă de inconsecvenţă şi superficialitate în activităţile desfăşurate”, constată Corpul de control al premierului.
”În ceea ce priveşte inspecţiile efectuate de către DSPMB în unităţile sanitare cu paturi şi UPU/CPU, anterior şi ulterior incendiului de la clubul Colectiv, a rezultat că această instituţie a acţionat în mod diferit, în sensul că anterior acestui eveniment DSMPB nu a prelevat probe pentru control microbiologic (teste sanitaţie, probe apă potabilă, probe alimente), în vederea evidenţierii infecţiilor nosocomiale, de la niciuna din cele 50 de unităţi sanitare cu paturi verificate, deşi au fost semnalate deficienţe în majoritatea spitalelor privind condiţiile igienicosanitare, sterilizarea şi normele de curăţenie/dezinfecţie. De asemenea, anterior incendiului de la clubul Colectiv, DSPMB nu a efectuat o evaluare/supraveghere a situaţiei infecţiilor nosocomiale în cadrul acţiunilor desfăşurate la spitalele verificate, aşa cum a realizat ulterior acestui eveniment”, se arată în raport.
În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea asistenţei medicale de urgenţă la nivelul spitalelor de urgenţă, Corpul de control a constatat că: insuficienţa personalului medical cu specialitatea în medicina de urgenţă a condus la înregistrarea unei distribuţii neuniforme a acestuia în spitalele comparabile ca mărime (volum de activitate), precum şi la înregistrarea unor inegalităţi în distribuţia personalului medical (medici, asistenţi medicali); prezentările în unităţile/compartimentele de primiri urgenţe nu sunt toate urgenţe (pacienţi critici), ceea ce conduce la aglomerarea UPU/CPU cu pacienţi necritici, cazuri care ar putea fi preluate de alte structuri ale sistemului de sănătate publică, cum ar fi: unităţile ambulatorii, medicii de familie, unităţile de gardă din structura spitalelor care nu sunt de urgenţă; procentul pacienţilor care se prezintă în UPU/CPU cu ajutorul serviciilor de urgenţă (SABIF, SMURD) este cuprins între 5% şi 31%, fapt ce arată că mulţi pacienţi se prezintă cu afecţiuni tratabile în ambulator şi/sau medicina de familie, fie pentru a-şi efectua diverse analize în regim de urgenţă şi gratuit, fie că aceştia reprezintă cazuri sociale.
Probleme evidenţiate la nivelul unităţilor sanitare sunt: constrângeri legate de spaţiile în care se derulează activitatea medicală de urgenţă (clădiri vechi, pereţi cu zugrăveli deteriorate, pavimente distruse, etc.); insuficienţa personalului medical cu specialitatea în medicină de urgenţă, cauzată în principal de demotivarea corpului medical (salarizare, condiţii de lucru, deprecierea statutului social); insuficienţa dotărilor specifice asistenţei medicale de urgenţă şi a medicamentelor şi materialelor sanitare; supraaglomerarea UPU/CPU cu cazuri de pacienţi cu afecţiuni curente/cazuri sociale, care ar putea fi preluate de medicina de familie şi de medicina publică (medicina ambulatorie, spitalele care nu sunt de urgenţă).
Probleme evidenţiate la nivelul sistemului de sănătate publică sunt: subfinanţarea sistemului de sănătate publică din România (3-3,5% din PIB) faţă de alte ţări din UE (7-11% din PIB); infrastructura învechită: spitale cu clădiri improprii circuitelor funcţionale, dotări depăşite moral şi fizic; domeniul sănătăţii publice este incomplet reglementat (cu referire la servicii medicale private, asigurări de sănătate etc.); demotivarea corpului medical (salarizare, condiţii de lucru, deprecierea statutului personalului medical).
Corpul de control propune ca Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, să întreprindă următoarele măsuri: adaptarea cadrului legislativ din domeniul sănătăţii la necesităţile reale ale sistemului şi eliminarea neconcordanţelor legislative; creşterea controlului calităţii serviciilor medicale prin creşterea rolului MS în monitorizarea şi controlul politicilor de sănătate, în conformitate cu direcţiile strategice de acţiune stabilite în Strategia naţională de sănătate 2014-2020; analizarea activităţii SMU de către conducerea MS şi organizarea acestuia corespunzător atribuţiilor/activităţilor desemnate acestuia, precum şi analizarea motivelor pentru care SMU nu a furnizat informaţiile şi documentele solicitate de către Corpul de control, în vederea îndeplinirii misiunii de control.
În raport se mai propune analizarea oportunităţii de menţinere a COSU ca structură în cadrul ministerului, în condiţiile în care acesta, deşi este coordonat de către secretarul de stat responsabil de domeniul asistenţei medicale de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii, funcţionează, în realitate, în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, situat în sediul Ministerului Afacerilor Interne.
Corpul de control propune şi creşterea rolului DSPMB în monitorizarea şi controlul calităţii serviciilor medicale, inclusiv a celor de urgenţă, prin alocarea de resurse umane şi financiare necesare activităţilor specifice de control (epidemiologic şi boli transmisibile, factori de risc din mediul de viaţă şi muncă, igienă etc.).
Alte propuneri vizează: dimensionarea şi dezvoltarea sistemului medical pe toate palierele acestuia (medicina de familie, medicina ambulatorie, medicina intraspitalicească, medicina de urgenţă etc.), în vederea asigurării resurselor necesare funcţionării în parametri optimi a acestuia; evaluarea costurilor reale ale serviciilor medicale, inclusiv a celor de urgenţă şi stabilirea pachetului de servicii medicale de bază, în vederea stabilirii resurselor necesare finanţării acestora; susţinerea creşterii cotei de finanţare a sistemului de sănătate publică şi promovarea creşterii transparenţei în finanţarea sistemului de sănătate publică; cooptarea capitalului privat în asistenţa medicală publică, în vederea creşterii capacităţii sistemului medical de a răspunde nevoilor populaţiei, în anumite cazuri, specific reglementate.
Corpul de control al premierului susţine şi motivarea corpului medical (salarizare, condiţii de lucru), în vederea stopării migraţiei personalului medical în străinătate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
