Prima cameră pentru audierea minorilor din Capitală a fost deschisă vineri, la Parchetul Tribunalului Bucureşti şi va permite audierea copiilor victimă într-un spaţiu prietenos şi securizat, precum şi înregistrarea audio-video a declaraţiilor lor, în vederea reducerii numărului de audieri şi a revictimizării.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Sala din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este a treia sală specializată pentru audierea minorilor, deschisă de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), în cadrul proiectului "AUDIS: pentru o mai bună audiere a minorilor în România!", cu sprijinul financiar şi tehnic al Asociaţiei Federative "La Voix de l’Enfant” şi Ambasadei Franţei în România. 

Primele două săli au fost amenjate în 2014, în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din judeţele Dolj şi Cluj.

Prim-procurorul Parchetului Tribunalului Bucureşti, Alexandru Georgescu, a precizat că odată cu deschiderea camerei de audiere se fac primii paşi pentru ca statutul de victimă al copiilor să nu mai fie, cum s-a întâmplat multă vreme, un stigmat nici în ochii lor, nici în ochii celor care privesc din afară.

"O cameră pentru audierea minorilor victime în infracţiuni grave nu este un spaţiu neutru, în care se redactează mecanic nişte declaraţii. E o cameră în care echipa de anchetă, formată din poliţişti, procurori, alţi specialişti, merge pe sârmă cumva, pentru că trebuie să păstreze un echilibru greu de realizat, între a nu forţa victima să retrăiască episodul traumatic, dar totodată trebuie să obţină de la ea adevărul necesar pentru ca autorii infracţiunilor să nu rămână nepedepsiţi. Suntem cumva un fel de cadre didactice cu elevi aflaţi în situaţii limită de multe ori”, a spus Georgescu.

Prim-procurorul Parchetului Tribunalului Bucureşti a explicat că, din punct de vedere tehnic, sala de audiere permite înregistrarea audio-video a declaraţiilor minorilor şi, în consecinţă, la dosarul cauzei se va păstra o declaraţie completă, care presupune şi elementele de limbaj non-verbal, evitându-se astfel audierea repetată a victimei, repunerea ei în situaţia de a-şi reaminti de mai multe ori episodul traumatic şi pe de altă patre, pentru anchetatori va fi mai uşor să se concentreze pe activitatea propriu-zisă, putând face o transcriere mult mai fidelă a declaraţiei copilului.

Preşedintele FONPC, Bogdan Simion, a atras atenţia asupra faptului că cifrele privind infracţionalitatea în rândul minorilor au o evoluţie îngrijorătoare, şi mai alarmante fiind însă cifrele care ţin de sărăcie sau de abandon şcolar, premise ale infracţionalităţii.

"Cifrele pe infracţionalitate, în special cele care ne interesează pe noi, respectiv cele care implică copilul, au o evoluţie îngrijorătoare în ultima vreme, precum şi premisele infracţionalităţii, pe care le găsim peste tot în statistici. Statisticile României, sărace uneori, totuşi ne spun foarte mult: 51 la sută din copiii României trăiesc în sărăcie, cu 38,1 la sută în sărăcie extremă, este o premisă evidentă de infracţionalitate. 170.000 de copii, în 2012, de vârstă şcolară care nu erau înscrişi la şcoală, evident că sunt o premisă de infracţionalitate. Peste 140.000 de copii care aveau un tată necunoscut în ultimii zece ani, dacă vorbim de familii destructurate, este o altă premisă pentru infracţionalitate. 13.500 de copii victime ale abuzului fizic, emoţional, sexual, al neglijenţei şi exploatării, datele comunicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie în 2015, iarăşi ne duc către aceste rezultate. Consiliul Superior al Magistraturii spunea că 20.000 de copii au fost trimişi în judecată în ultimii cinci ani, 15.000 dintre ei au fost condamnaţi. O altă dată spunea că în fiecare zi, adică şi astăzi, cinci copii sunt trimişi în justiţie pentru furt, doi copii pentru tâlhărie şi un copil pentru vătămare corporală. Vicitmă sau agresor, până la urmă rămâne un copil”, a arătat preşedintele FONPC.

Acesta a explicat că sala de audiere este un loc de întâlnire între asistentul social, poliţist, jandarm, procuror, judecător, avocat, iar această echipă trebuie să se întâlnească şi să se aplece asupra copilului.

"Până la urmă, copilul asupra căruia ne aplecăm este viitorul corect sau incorect al României. Întrebarea este dacă cu trei flori avem o primăvară în România. Trei flori înseamnă o cameră de audiere la Craiova, una la Cluj şi cea de la Bucureşti”, a arătat Bogdan Simion.

Preşedintele FONPC i-a transmis secretarului de stat de la Ministerul Fondurilor Europene, Ciprian Necula, care precizase că există surse de finanţare pentru deschiderea de noi săli de audiere, că ar fi nevoie de aproximativ 700.000 de euro pentru ca astfel de condiţii de audire a minorilor să fie create în toate judeţele ţării.

Avocatul Copilului, Ionel Oprea, a declarat că România a făcut paşi puţini, dar importanţi în ceea ce priveşte justiţia pentru minori.
 
“Azi deschidem a treia sală, dar ea este foarte importantă. De- a lungul anilor s-au constatat disfuncţionalităţi în metodele de audiere, precum şi traume ale minorului. Consider că, în stadiul actual, proiectul poate fi motiv serios de transfer către autorităţile statului”, a spus adjunctul Avocatului Poporului, responsabil cu drepturile copilului.

Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Francois Saint-Paul, a arătat că Franţa susţine din 2012 proiectul prin care au fost deschise cele trei săli de audiere minori din România, explicând că Franţa a început să dezvolte încă din 1990 astfel de săli speciale.

Secretarul de stat din Ministerul Justiţiei, Gabriela Scutea, a salutat angajamentul continuu al Ambasadei Franţei, al autorităţilor franceze de a sprijini un efort al autorităţilor române de modernizare, de integrare şi de punere laolaltă a cât mai multor instituţii ce deţin cunoştinţe ce pot îmbunătăţi sistemul minorului victimă, minorului martor în procedurile penale.

"Protecţia minorului trebuie să o privim nu doar în cadrul limitat al rezolvării procesului penal, dar mai ales în cadrul tuturor şanselor ca dezvoltarea lui ulterioară să fie afectată într-un mod cât mai limitat. Aş adăuga faptul că în momentul unei anchete identificăm nişte determinări multiple care ne-au adus în situaţia respectivă: poate nivelul educaţiei persoanei respective, aspecte legate de privaţiuni economice sau de situaţia familiei. Acestea, în momentul audierii, vor trebui luate în considerare pentru ca adevărul judiciar să fie stabilit şi, pe de altă parte, modalitatea de efectuare a anchetei să fie cât mai adecvată, apropiată de nivelul minorului. Sistemul legislativ este literă scrisă, profesioniştii trebuie să îi dea viaţă în modul în care obiectivul de protecţie a intereselor copilului este cel mai bine atins, iar metodele nu au nevoie întotdeauna de reglementare scrisă, ci pot fi anticipate de dezvoltări ale cunoştinţelor care intervin pe palierul fiecărei profesii”, a spus secretarul de stat.

Judecătorul Cristi Dănileţ a precizat că săptămâna trecută a fost modificat Codul de procedură penală prin OUG 16, pentru a se permite audierea copiilor în orice sediu amenajat special în acest scop, pentru a evita astfel prezenţa fizică a copilului în instanţă.

"România a preluat modelul francez şi scopul este evitarea revictimizării minorului agresat fizic, în special sexual. Potrivit legislaţiei din România, un minor trebuie audiat mai întâi în faţa poliţistului, apoi îl audiază procurorul, apoi judecătorul şi apoi instanţa de apel. În felul acesta, imaginaţi-vă că un copil violat trebuie să repete de patru ori povestea lui. În momentul acesta vom face o singură audiere, care se va face audio-video. Ea se face de către un organ de specialitate, care este însoţit de un psiholog. Copilul va fi audiat într-un mediu prietenos, deci evităm o sală de judecată, iar pentru infracţiunile de abuz sexual, nici nu trebuie să arate pe corpul lui unde a avut loc abuzul, ci va folosi păpuşi anatomice, pe care va indica unde a avut loc atingerea din partea unui adult sau a unui alt minor. Totul va fi înregistrat audio-video şi, ulterior, în faţa procurorului sau judecătorului se va vizualiza această înregistrare şi doar în mod excepţional va fi reaudiat minorul”, a spus judecătorul.

Sala de audiere este compusă din două încăperi separate printr-o oglindă unidirecţională şi este dotată cu aparatură audio-video discret amplasată, pentru a elimina contactul copilului cu alte persoane care populează în mod obişnuit secţiile de poliţie sau unităţile de Parchet.

Directorul executiv al FONPC, psihologul Daniela Gheorghe, a explicat că în acest fel minorul nu va fi intimidat, pentru că într-o sală de tribunal el nu se simte confortabil şi îi este greu să vorbească.

"Aici, jucându-ne cu copilul, vorbind cu el, va povesti mai uşor despre ceea ce i s-a întâmplat. Important este că aici se joacă cu oameni în care are încredere, se simte în siguranţă  şi acesta este scopul camerelor de audiere, pentru că de cele mai multe ori audierea era făcută în nişte săli în care era prezent şi abuzatorul, ceea ce era total incorect şi încălca drepturile copilului, afectându-i dezvoltarea ulterioară. Păpuşile anatomice sunt folosite ca şi joc. Jucându-se cu noi, va începe să povestească ce s-a întâmplat, iar noi, psihologii, avem întrebări cheie cu care să îl conducem cu povestea spre păpuşile anatomice. Sunt şi creioane colorate, pentru că majoritatea copiilor mici preferă  să deseneze, avem şi jocuri de rol”, a spus psihologul.

Costul unei săli de audiere minori este, în medie, de 18.000 de euro, din care 13.000 de euro costă doar echipamentul tehnic, care este adus din Franţa.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.