Am asistat la cea mai slabă campanie electorală pentru parlamentare din ultimii 20 de ani. Posibil ca trecerea de la scrutinul uninominal la cel pe liste să fi crescut şi mai tare dezinteresul, pentru că am întâlnit oameni care spun că le place figura celui de pe locul trei sau cinci, dar nu-l suportă pe cel care deschide lista partidului preferat. Iar de aici şi până la absenţa de la vot este un singur pas.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Şi pentru candidaţi a fost o campanie chinuitoare. Sunt pretendenţi la fotoliile de senator sau deputat care abia aşteaptă finalul cursei. Au obosit, le e greu să alerge contra curentului de dimineaţă până seară, să tot explice de ce ei sunt cei buni, iar restul sunt duşmanii naţiei. Pentru mulţi a fost un examen de actorie pe care l-au picat, dar în definitiv nimeni nu i-a obligat să candideze. E drept că nici partidele din care fac parte nu-i ajută. Mesajele de la centru au fost puţine şi lipsite de consistenţă, iar în filialele judeţene s-au zbătut doar cei care sunt pe locurile eligibile. Restul s-au dus la acţiunile electorale fără mare tragere de inimă, doar să apară în pozele de pe Facebook sau să iasă la număr când şeful de organizaţie va face bilanţul.

Dacă în mediul urban campania încă mai pâlpâie, la ţară dezinteresul este total. Nu există bannere nicăieri, că aşa zice legea, iar panourile pentru afişe sunt puse doar în centrul comunei. Dar şi alea sunt pe jumătate goale. Mulţi oameni habar n-au că votul e duminică. Noroc de primari că le amintesc sătenilor ce au de făcut pe 11 decembrie, altfel prezenţa ar fi de cel mult 20 la sută. De asta şi rezultatele vor fi pe măsură: într-o comună, pe fondul influenţei primarului, partidul X va lua 50-60 la sută din voturi, iar în satul alăturat, unde primarul este de la alt partid, rezultatul va fi pe dos. La ţară, localnicii depind de edil: mai o aprobare, mai un gard reparat, mai o piatră pe uliţă. Oamenii ştiu că votul lor e secret, dar dacă se supără apoi domnul primar când află rezultatul?

Când apare un pâlc de la judeţeana de partid, cu candidaţii în frunte, e drept că se strânge ceva lume în jur, dar oamenii sunt dezinteresaţi de programe. Nimeni nu mai crede în promisiuni, sătenii sunt sătui că drumul lor e la fel de prost sau că n-au transport până în reşedinţa de judeţ. Ba mai mult, campaniile trecute, când camioane încărcate cu geci, găleţi, zahăr, ulei sau făină apăreau încă de dimineaţă în sat, sunt încă în memoria localnicilor.

Oamenii ar fi dispuşi să-i asculte totuşi pe candidaţi dacă Moş Crăciun le-ar bate la poartă cu tolba plină. "De ce să te votez, ce-mi dai?", întrebarea a fost repetată şi în campania electorală care tocmai se încheie. Povestea un candidat că s-a dus într-un sat la 30 de kilometri de Iaşi, iar sătenii aproape trăgeau geaca nou-nouţă de pe el după ce au aflat că nu primesc nimic pentru interesul de a-l asculta.

Vina pentru această situaţie aparţine în primul rând partidelor, care de-a lungul ultimilor 25 de ani au tot promis, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Sunt judeţe în care se fac aceleaşi promisiuni în fiecare campanie electorală. În capitala de judeţ se vorbeşte despre autostradă, spital regional sau aeroport, la ţară discursul e altul: facem drumuri, şcoli şi creăm locuri de muncă. Politicienii ştiu că nu vor realiza nimic din ce promit, pentru că nu în pixul lor stă alocarea banilor, iar localnicii ştiu că iar sunt păcăliţi, cum s-a întâmplat de fiecare dată în preajma alegerilor.

Şi partidele noi au dificultăţi în a se impune pe scena politică. Fenomenul este totuşi ciudat, pentru că alegătorii spun, pe de o parte, că s-au săturat de figurile prăfuite din politică, dar când apar candidaţi noi le reproşează că sigur au ei un interes dacă tot se bagă în mocirlă.

Am avut o campanie anostă şi pentru că partidele n-au ştiut să rupă ritmul, să impună teme, să vină cu mesaje inteligente care să ajungă la alegători. La adăpostul cifrelor din sondaje, singura preocupare a PSD a fost să nu-i provoace pe ceilalţi competitori, să nu dea subiecte de campanie şi să nu irite un public anti-PSD, care există şi care s-a manifestat de fiecare dată la scrutinele cu miză mare. Sunt judeţe unde PSD n-a organizat măcar o conferinţă de presă. S-au evitat până şi întâlnirile publice deschise, pentru a nu irita şi provoca reacţii defavorabile. La Iaşi, spre exemplu, candidatul de pe locul doi pe lista la deputaţi, Nicolae Bănicioiu, nu a ieşit deloc întreaga campanie. S-a rezumat la vreo două interviuri, dar nu s-a dus în nicio piaţă, nu s-a expus, pentru a nu activa segmentul de alegători din municipiu încă sensibil la tragedia de la Colectiv.

De partea cealaltă, PNL a tot sperat să apară un eveniment major pe parcursul campaniei, pentru a se urca din nou pe val, cum s-a întâmplat în 2014, în campania de la prezidenţiale. Nu s-a întâmplat nimic notabil, iar declaraţiile premierului Dacian Cioloş, că îndeamnă la vot şi pentru PNL, dar şi pentru USR, n-au fost bine primite de către activiştii liberali.

Singura formaţiune care poate crea surprize la vot este USR-ul lui Nicuşor Dan, însă accesul e dificil mai ales în mediul rural, dar şi în judeţele controlate autoritar de cei doi coloşi, PSD şi PNL. Cât priveşte restul competitorilor, miza este trecerea pragului electoral, pentru a influenţa apoi jocul politic la formarea noii majorităţi parlamentare.

Pe tot parcursul zilei de duminică ar fi de urmărit prezenţa la vot. Orice punct în plus la capitolul prezenţă poate schimba sondajele actuale. Teoria că nimic nu se poate schimba şi că votul nu contează este falsă şi e lansată de către cei care au interesul ca oamenii să nu ajungă în număr mare la secţiile de votare. Dacă în ziua scrutinului un alegător din zece se decide brusc să voteze, iar opţiunea se duce către acelaşi partid, atunci partidul respectiv, pe o prezenţă de 37 - 40 la sută, obţine 25 la sută din voturi.

În concluzie, rămânerea acasă convine de minune actorilor politici, care ne tot trombonesc de 25 de ani. E posibil ca şi cel care se decide în ultimul moment să meargă la urne să fie dezamăgit peste câţiva ani, dar măcar există o şansă, însă în mod cert, absenţa de la urne nu va schimba în bine lucrurile. E la fel ca-n viaţă: te plângi mereu că îţi merge rău, dar nici nu încerci să faci tu ceva, tot aşteptând ca alţii să-ţi rezolve problemele.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.