La summitul NATO de la Vilnius, liderii au girat formal şi decizia luată de aliaţi la 4 iulie de a prelungi cu încă un an mandatul lui Jens Stoltenberg de secretar general. Este pentru a treia oară când aliaţii preferă să-i prelungească mandatul şefului NATO, aflat în funcţie din octombrie 2014, decât să-i găsească un înlocuitor, iar decizia vine în contextul războiului din Ucraina.
Stoltenberg a preluat rolul de secretar general al NATO în 2014, după ce a fost emisar ONU pentru climă şi prim-ministru al Norvegiei. El a condus Norvegia în perioada 2005-2013 într-o coaliţie formată de Partidul Laburist, al cărui lider a fost din 2002 până în 2014.
În februarie 2023, Stoltenberg declarase că nu va solicita o nouă prelungire a mandatului său la NATO, după ce acesta fusese deja prelungit de două ori - prima dată pentru o perioadă de patru ani, apoi, în martie 2022, cu încă un an, până în octombrie 2023, pe fondul izbucnirii războiului din Ucraina. A fost atunci de acord cu o prelungire de un an, deşi a trebuit să renunţe la numirea în funcţia de guvernator al băncii centrale a Norvegiei. Însă, în lipsa unui candidat al consensului şi din nevoia de a asigura o conducere eficientă şi fără sincope a NATO, Stoltenberg s-a văzut nevoit să accepte la 4 iulie 2023 o prelungire a mandatului său pentru încă un an, până la 1 octombrie 2024.
10 iunie Perspectivele macroeconomice şi fiscale ale României
Stoltenberg devine astfel secretarul general al NATO cu al doilea cel mai lung mandat. Aflat deja de aproape nouă ani în fruntea Alianţei Nord-Atlantice, este depăşit doar de olandezul Joseph Luns, care a fost secretar general al NATO aproape 13 ani, între 1971 şi 1984, într-o perioadă cu provocări specifice Războiului Rece.
Jens Stoltenberg a fost un activist anti-război în tinereţe. A recunoscut că a aruncat cu pietre în Ambasada SUA în anii 1970, în semn de protest faţă de războiul din Vietnam. A studiat economia şi a fost considerat un centrist pragmatic în timpul unei lungi cariere în politica norvegiană, inclusiv ca ministru de finanţe şi ministru al comerţului şi energiei.
Şi-a împins guvernul să medieze, adesea în secret, conflicte, inclusiv în Columbia şi Afganistan, şi a rezolvat o dispută de lungă durată privind frontiera maritimă cu Rusia.
Stoltenberg a fost supranumit "cel care şopteşte în urechea lui Trump" pentru că l-a convins pe fostul preşedinte american să rămână alături de NATO după ce Donald Trump s-a plâns că aliaţii cheltuiesc prea puţin pentru apărare şi a ameninţat că va retrage SUA din rolul primordial pe care îl joacă în NATO.
Liderul NATO a fost creditat mai ales pentru că a menţinut alianţa unită în timpul invaziei Rusiei în Ucraina şi a găsit un echilibru între cei care cereau un sprijin maxim pentru Kiev şi alţii care îndemnau la mai multă prudenţă.
"El excelează în a găsi un compromis", spune Frank Aarebrot, profesor de politică comparată la Universitatea din Bergen şi o cunoştinţă a lui Stoltenberg.
"Are o reţea politică vastă şi o intuiţie politică bună şi va asculta şi societatea civilă, nu doar oamenii din bula securităţii", a declarat Jan Egeland, fost subsecretar general al ONU.
Stoltenberg rămâne celebru şi pentru câteva declaraţii puternice: "Folosirea forţei militare de către Rusia pentru a-şi modifica graniţele este inacceptabilă ... Nu vom trăi într-o lume în care prevalează cel mai puternic". Sau: "NATO este hotărâtă să stabilească standardul de aur în ceea ce priveşte abordarea implicaţiilor de securitate ale schimbărilor climatice"
Întrebat în luna februarie a acestui an ce sfat i-ar da succesorului său, el a răspuns: "Să păstreze Europa şi America de Nord împreună".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
