Avem în faţă un nou an în industria de construcţii. 2023 ar trebui să fie perioada în care vedem deja la lucru investiţiile şi oportunităţile create pentru ca infrastructura de transport să fie consolidată şi dezvoltată, la fel cum ar trebui să fie şi anul în care vedem cum noi standarde de calitate se reflectă în patrimoniul construit din România.
Care sunt previziunile şi aşteptările de la acest an? Ne face o radiografie un specialist din industria de construcţii: Mariana Garştea, CEO Sixense România şi Preşedinte al Asociaţiei Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS). Doamna Garştea conduce în prezent o echipă specializată în urmărirea construcţiilor în timp prin soluţii digitale de ultimă generaţie, o companie care vine la masă cu o preocupare reală faţă de sănătatea structurală a mediului construit. Îi dăm cuvântul în continuare.
Ne uităm la un nou an pentru industria de construcţii: o nouă şansă la calitate pentru mediul construit românesc. Ce anume credeţi că va influenţa şi va avea un impact important asupra acestui an şi asupra modului în care va arăta industria în 2023?
Cred că acest an va fi cu siguranţă marcat de schimbările şi prevederile din noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor, pe de o parte, care este pe cale să fie adoptat. Sunt câteva modificări importante în el, printre care unele cu impact direct asupra modului în care este privită perioada de exploatare a oricărui proiect de construcţii, precum şi asupra măsurilor care trebuie luate în acest sens. De exemplu, criteriile legate de sustenabilitate, verificările care se fac mult mai temeinic în perioada de exploatare etc. – sunt doar câteva dintre modificările la care trebuie să fim atenţi.
Este o veste îmbucurătoare pentru noi şi sunt de părere că este o veste benefică în general, deoarece reflectă un focus mult mai mare spre calitate, spre tot ceea ce se întâmplă cu toată durata de viaţă a unei construcţii şi spre cum ar trebui gândit şi planificat acest proces, încă din fazele timpurii ale proiectului.
De asemenea, faptul că există în continuare o necesitate stringentă pentru a dezvolta şi mai ales pentru a întreţine infrastructura de transport actuală – acum şi prin acces la o serie de investiţii şi fonduri importante în acest sens – se va reflecta din nou într-o preocupare faţă de lucruri cum ar fi sănătatea structurală, monitorizarea mai eficientă a acestui tip de infrastructură critică, poate chiar prin soluţii digitale, un teren pe care îl pregătim de foarte mult timp la Sixense România.
Presiunea pe costuri, care a existat dintotdeauna, dar care a fost amplificată de contextul dificil geo-politic pe care încă îl traversăm, va face factorii de decizie şi mai atenţi la cum investesc, cum obţin valoare adăugată din proiectele realizate şi cum eficientizează întreţinerea construcţiilor pe care le gestionează, soluţiile digitale pentru urmărirea comportării în timp şi pentru intervenţii timpurii şi proactive referitoare la sănătatea structurii – despre care vorbesc mai sus – fiind chiar un prim pas şi un posibil răspuns în această direcţie.
Care anume credeţi că trebuie să fie prioritatea absolută a celor care dezvoltă şi întreţin proiecte importante de construcţii în acest an? Cum arată lucrurile în proiectele publice şi în cele private?
Pe de o parte, răspunsul este parte din întrebare: este nevoie să existe un plan clar de întreţinere şi urmărire a comportării în timp pentru toate proiectele publice şi private, în funcţie de specificul şi nivelul de risc al fiecăruia – o strategie corectă, care să includă monitorizarea geotehnică şi structurală, precum şi folosirea informaţiilor obţinute pentru a veni cu măsuri, pentru a prioritiza activităţile de întreţinere, pentru a trage semnale de alarmă acolo unde există riscuri şi, în cele din urmă, pentru a asigura sănătatea structurală pe termen lung, dar şi un nivel redus al costurilor.
Daca în privat, lucrurile sunt aproape clare şi interesul ca patrimoniul construit deţinut şi exploatat să fie sănătos structural, sigur şi performant – este absolut evident, în domeniul public, lucrurile nu stau aşa, din păcate.
Lucrările de întreţinere şi urmărire a comportării în timp sunt făcute de foarte multe ori sporadic, fără un plan clar în faţă. Este nevoie ca autorităţile publice să nu mai lase aceste activităţi pe ultima sută de metri şi, mai ales, autorităţile publice care gestionează mediul construit să nu se degreveze de aceste lucrări de care, conform legislaţiei în vigoare, sunt direct responsabile şi trebuie executate fie prin personal propriu, fie prin societăţi specializate.
Bugetarea şi planificarea corectă a activităţilor de urmărire a comportării în timp în exploatare sunt nişte puncte critice, care ar trebui planificate şi bugetate de la sfârşitul anului pentru anul următor. De asemenea, sunt un demers care ar trebui să fie separat de proiectare şi execuţie şi care să ajute orice factor de decizie să vadă, să verifice şi să controleze în mod direct ce se întâmplă cu patrimoniul gestionat.
Cu cât trece timpul şi cu cât aşteptăm mai mult până introducem această componentă, cu atât pierdem informaţii valoroase şi pierdem ocazia de a interveni proactiv, cu costuri reduse.
Lucrările de urmărire a comportării în timpul execuţiei şi al exploatării nu sunt făcute doar ca să mai bifăm ceva, nu sunt făcute doar pentru că sunt cerute prin P130/99 sau pentru că le cere ISC-ul. Aceste lucrări trebuie făcute cu maximă seriozitate, pentru binele patrimoniului construit exploatat şi gestionat de factorii de decizie.
Atrag atenţia asupra acestui lucru, pentru că am întâlnit deseori situaţii în care, pe final de an, a existat o urgenţă pentru a realiza anumite lucrări de urmărire a comportării în timp. Recomand evitarea acestor contexte. Aceste lucrări sunt parte dintr-un proiect de urmărire a comportării în timp, instrumentarea şi monitorizarea trebuie făcute la momentul potrivit pentru a putea obţine informaţii relevante; altfel, aceste lucrări îşi pierd sensul şi investiţia făcută este inutilă.
Şi, chiar dacă există cazuri în care, pentru anumite construcţii, nu s-a făcut absolut nimic în acest sens, lucrurile se pot remedia, există soluţii, însă nu după ureche, nu după „cel mai ieftin de pe Google”, aşa nu vă veţi ajuta.
Referitor la natura proiectelor, mai este de menţionat şi faptul că specificul unui proiect public – cum ar fi infrastructura critică de transport – necesită soluţii de monitorizare real-time, nu doar rapoarte care vin la 6 luni. De ce? Pentru că este nevoie de date corecte, clare, sigure, primite în timp real şi pe baza cărora se pot lua decizii imediate. Nici nu trebuie să ajungem în situaţii cu adevărat critice (alunecări de teren, prăbuşiri de poduri etc.), ci trebuie să le prevenim şi să nu le lăsăm deloc să se întâmple. Infrastructura nu trebuie să prezinte riscuri pentru comunitate, ci să îi deservească nevoile în mod sigur.
Pe de altă parte, mediul privat este deschizător de drumuri şi deja majoritatea dezvoltatorilor şi investitorilor privaţi cu istoric solid în România au de ceva timp în vedere automatizarea operaţiunilor urmărire a comportării în timp, ceea ce devine o normalitate pentru această categorie, după cum putem observa în rândul clienţilor noştri. Acest lucru nu poate decât să ne bucure şi să ne facă încrezători în aplicabilitatea, eficienţa şi beneficiile soluţiilor noastre.
Ce fel de previziuni puteţi face în legătură cu acest an? Va fi un an mai bun pentru patrimoniul construit din România? De ce?
Din punctul meu de vedere, va fi un an în care vom construi mai solid, mai aşezat şi mai strategic. Sper să văd mai puţină dorinţă de a arde etapele pentru a tăia panglica şi mai multă atenţie către calitate, detalii, siguranţă.
Înţelegerea faptului că nu putem şi că nu ne ajută să facem scurtături care sunt numai în defavoarea proiectului – să facem monitorizarea doar pe hârtie, să alegem mereu gândind pe termen scurt, să nu acordăm atenţie exploatării si întreţinerii, ci doar execuţiei etc. – sper că ne va duce la următorul nivel.
Altfel, pentru industria de construcţii şi pentru patrimoniul construit din România în general cred că urmează un an în care să arătăm ce învăţăm din lecţiile lui 2022, un an în care am asistat, din păcate, la multe accidente nefericite, la o infrastructură lăsată de multe ori în degradare, la oportunităţi nevalorificate la maximum.
Ce fel de aşteptări aveţi legate de activitatea pe care o desfăşuraţi în mod direct şi de deschiderea factorilor de decizie faţă de soluţiile oferite?
Pentru nişa în care activăm noi, aşteptarea este ca tot mai multe proiecte de infrastructură să beneficieze de pe urma soluţiilor şi inovaţiilor – la nivelul de tehnologie existent acum în piaţă. Suntem aici să arătăm studii de caz, să venim cu soluţiile cele mai bune şi să demonstrăm că optimizarea pe care o aduc modul nostru de gândire şi expertiza noastră este cu adevărat valoroasă şi semnificativă.
Construim în această direcţie şi ne-am bucurat deja de multe premiere şi inovaţii (mă refer la lucruri cum ar fi monitorizare din satelit, monitorizare real-time etc.) în ce priveşte activitatea de monitorizare – în asociere directă cu proiecte publice importante, cum ar fi Lot 3 Autostrada Lugoj-Deva sau Stadionul Naţional de Rugby Arcul de Triumf, ca să numesc doar câteva.
Aşa că de aici sperăm doar să creştem, să scalăm şi să vedem o deschidere din în ce mai mare spre soluţiile digitale moderne pe care le avem acum la dispoziţie pentru tot ceea ce înseamnă monitorizarea şantierelor şi a proiectelor în exploatare deopotrivă.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
