Decizia UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%, în loc de 40%, până în 2030, faţă de nivelurile din 1990, arată că decarbonizarea se află în centrul construirii Europei viitorului, spune Francesco Starace, CEO şi Director General al Enel. De asemenea, reducerea decalajului investiţional cu aproximativ 3.600 miliarde de euro necesari pentru atingerea obiectivului pentru 2030 în Europa, din care aproximativ 190 miliarde de euro numai în Italia, ar avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 de miliarde de euro, potrivit studiului „Guvernanţa Europeană a Tranziţiei Energetice”, realizat de Fundaţia Enel şi The European House - Ambrosetti.
Între concluziile care reies din studiul „Guvernanţa Europeană a Tranziţiei Energetice”, realizat de Fundaţia Enel şi The European House - Ambrosetti în colaborare cu Enel, sunt: impact pozitiv asupra Produsului Intern Brut (PIB) şi asupra ocupării forţei de muncă, precum şi numeroase beneficii de mediu; gestionarea eficientă a tranziţiei energetice prin îmbunătăţirea eficienţei guvernanţei este o condiţie esenţială nu doar pentru a asigura sustenabilitatea sistemului energetic, ci şi pentru maximiza o oportunitate de neratat de a crea valoare şi locuri de muncă.
Studiul a fost prezentat în contextul The European House - Ambrosetti Forum, într-o conferinţă de presă la care au participat Valerio De Molli, Managing Partner & CEO al The European House - Ambrosetti, Francesco Starace, CEO şi director general Enel, şi Stefano Manservisi, profesor şi membru al Grupului de Lucru Internaţional Independent pentru Acţiune Climatică Creativă, Sciences Po - Şcoala de Afaceri Internaţionale din Paris.
„Decizia UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%, în loc de 40%, până în 2030, faţă de nivelurile din 1990, alături de pachetul de politici ‘Fit for 55’, confirmă faptul că decarbonizarea se află în centrul construirii Europei viitorului. Reducerea decalajului investiţional cu aproximativ 3.600 miliarde de euro' necesari pentru atingerea obiectivului pentru 2030 în Europa, din care aproximativ 190 miliarde de euro numai în Italia, ar avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 de miliarde de euro, din care peste 400 de miliarde de euro în Italia. Cu toate acestea, în ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv pentru 2030 în materie de surse regenerabile în 2043, ceea ce ar fi prea târziu şi ar fi păcat să pierdem ocazia de a crea o valoare economică atât de mare. Prin urmare, este necesar să grăbim pasul şi să ne dotăm cu un sistem de guvernanţă pe măsura provocării, capabil să traducă intenţiile în acţiuni concrete, şi să maximizeze oportunităţile enorme care decurg din acest angajament”, a declarat Francesco Starace, CEO şi director general al Enel.
Schimbările climatice sunt cea mai mare provocare a timpului nostru, o ameninţare globală care depăşeşte graniţele fiecărui stat şi are consecinţe directe asupra vieţii noastre.
„A sosit momentul ca Europa să implementeze rapid tranziţia energetică, să profite de oportunitatea de a revoluţiona percepţia şi metodele de gestionare pentru întregul sector energetic. Acest sector are potenţialul de a fi catalizatorul unei viziuni pe termen lung pentru viitor – potenţial pe care instituţiile europene îl conştientizează pe deplin. Angajamentul Europei a fost confirmat şi reiterat de recentul pachet 'Fit for 55', care prevede o cale foarte ambiţioasă de tranziţie energetică pentru continent. Europa va trebui să îşi intensifice eforturile pentru a pune în aplicare această schimbare, deoarece, în acest ritm, continentul nu ar atinge noul obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu 55% în 2030, ci în 2051, ceea ce reprezintă o întârziere de 21 de ani. În ceea ce priveşte energiile regenerabile, în ritmul actual, noul obiectiv de 40% stabilit pentru 2030 ar fi atins abia în 2043. Din punct de vedere al eficienţei energetice, pe baza nivelurilor actuale de îmbunătăţire, Europa va atinge + 36% în 2053, în loc de 2030”, a declarat Valerio De Molli, managing partner şi CEO al The European House - Ambrosetti.
Începând cu anii 1990, Uniunea Europeană a jucat rol de lider global în lupta împotriva schimbărilor climatice, adoptând politici ad hoc şi stabilind obiective foarte ambiţioase de reducere a gazelor cu efect de seră, de creştere a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final şi de îmbunătăţire a eficienţei energetice.
În ultimii doi ani, Comisia Europeană a ridicat standardele şi, în iulie 2021, a mutat obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 40%, la cel puţin 55%, până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Acesta este un obiectiv ambiţios care, în următorul deceniu, îşi propune să consolideze poziţia UE ca lider global în tranziţie energetică.
Investiţiile în sectoarele implicate în procesul tranziţiei energetice ar genera beneficii în cascadă, atât în Europa, cât şi în Italia, cu importante efecte indirecte şi induse. De fapt, studiul arată că înlăturarea acestor lacune în următorii 10 ani ar putea avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 miliarde de euro, în Uniunea Europeană, şi de peste 400 de miliarde de euro în Italia.
Prin urmare, Europa are o oportunitate unică de a lansa investiţii în conformitate cu miza. Planul multianual Next Generation EU, în valoare de 750 miliarde de euro, care vizează crearea unei Europe mai conectate, mai durabile şi mai rezistente, este piatra de temelie a strategiei europene de redresare. Italia este principalul beneficiar al Next Generation EU şi a elaborat un Plan Naţional de Recuperare şi Rezilienţă (PNRR) în valoare de aproximativ 235 miliarde de euro, din care 30% este dedicat misiunii 'revoluţiei verzi'.
În lumina acestei mari oportunităţi de creare de valoare şi a urgenţei asociate schimbărilor climatice, studiul arată că, în ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv de reducere cu 55% a gazelor cu efect de seră în 2051, cu o întârziere de 21 de ani faţă de ţinta din 2030. În ceea ce priveşte celelalte noi obiective stabilite pentru sursele regenerabile (40%) şi eficienţa energetică (+ 36%), Europa rămâne în mod clar în urmă şi aici, deoarece, în ritmul actual, acestea ar fi atinse în 2043 şi, respectiv, 2053. În Italia, Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice nu a fost încă revizuit în conformitate cu pachetul „Fit for 55”.
Noile obiective pentru 2030 pentru Italia ar putea fi următoarele: o reducere de 43% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o contribuţie de 37,9% din energia regenerabilă şi o creştere a eficienţei energetice cu 46,4%. Evaluând performanţa actuală a Italiei în atingerea acestor obiective, apare o întârziere medie de 29 de ani, comparativ cu 19 în Europa, cu o întârziere de 24 de ani pentru energia regenerabilă.
Prin urmare, este necesară o schimbare, care să pună Europa în situaţia de a face investiţiile necesare pentru a compensa întârzierea acumulată de-a lungul anilor şi pentru a accelera crearea de valoare economică. Pentru a debloca investiţiile necesare, este esenţial să depăşim barierele din calea guvernanţei tranziţiei energetice. Studiul analizează structura actuală de guvernanţă, definită ca setul de roluri, reguli, proceduri şi instrumente (la nivel legislativ, de implementare şi control) privind gestionarea tranziţiei energetice, care vizează atingerea obiectivelor strategice şi operaţionale.
Studiul arată că există trei probleme principale privind guvernanţa tranziţiei energetice în Europa. În primul rând, energia este o competenţă comună, a statelor membre şi UE, apoi există o nevoie în creştere de a pune în aplicare un nou sistem de aplicare „indirect” şi, în cele din urmă, este necesar să se consolideze noul mecanism de gestionare a obiectivelor ecologice. În Italia, eficacitatea guvernanţei tranziţiei energetice este limitată de cinci factori, şi anume responsabilităţi fragmentate între diferiţi stakeholderi, la niveluri diferite, reglementări locale neuniforme şi aplicarea locală a reglementărilor naţionale, implicarea slabă şi angajamentul instituţiilor şi comunităţilor locale care erodează acceptabilitatea socială, privind ineficienţele în rolul organismelor publice tehnico-administrative şi redactarea fragmentată a politicilor sectoriale.
Pentru a depăşi provocările evidenţiate mai sus, studiul s-a concentrat pe şapte propuneri, împărţite în funcţie de sfera lor de acţiune: europeană (în cele două dimensiuni interne şi externe) şi italiană. În ceea ce priveşte domeniul european intern, se propune o consolidare a cooperării în guvernanţa tranziţiei energetice, recunoscând oficial rolul său critic şi adoptând o abordare regională pentru a favoriza integrarea pieţei europene. În ceea ce priveşte domeniul european extern, studiul propune încurajarea Mecanismului de Ajustare a Frontierelor de Carbon (CBAM - Carbon Border Adjustment Mechanism) la nivel internaţional şi promovarea unor mecanisme mai eficiente pentru a asigura conformitatea contribuţiilor determinate la nivel naţional (NDC) în linie cu obiectivele Acordului de la Paris.
În ceea ce priveşte zona de acţiune italiană, studiul propune o simplificare a procedurilor de autorizare pentru centralele de energie regenerabilă şi promovarea activităţilor care favorizează eficienţa energetică. De asemenea, studiul sugerează un mecanism de interacţiune uniform şi standardizat pentru autorităţile locale, pe de o parte, şi distribuitorii de energie electrică (Operatori de sisteme de distribuţie, DSO) şi operatorii de puncte de încărcare (CPO), pe de altă parte, pentru a încuraja dezvoltarea infrastructurii de încărcare a vehiculelor electrice.
În cele din urmă, studiul propune promovarea integrării depline a districtelor industriale şi a clusterelor de afaceri la nivel local, a ecosistemelor de inovare şi a comunităţilor energetice cu reţeaua naţională de distribuţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
