Actriţa Arielle Kebbel, care joacă rolul principal feminin în serialul „Lincoln: Colecţionarul de oase”, ce va debuta luni la postul AXN, vorbeşte într-un interviu publicat în exclusivitate de News.ro despre rolul ei de ofiţer de poliţie, despre mesajul pe care vrea să îl transmită femeilor prin partitura interpretată - să ştie că poţi plânge în timp ce eşti puternic - şi despre intimitatea care există în această meserie. Fascinaţia pentru ucigaşi în serie, fricile şi conflictele interioare care necesită rezolvare sunt alte subiecte abordate de ea.
Serialul thriller „Lincoln: Colecţionarul de oase/ Lincoln Rhyme - The Hunt for the Bone Collector”, inspirat din celebrul bestseller al lui Jeffrey Deaver, va avea premiera în România pe 26 octombrie şi va fi difuzat în fiecare luni seara, de la ora 22.00, la AXN.
Serialul urmăreşte povestea lui Lincoln Rhyme (jucat de Russell Hornsby), fost detectiv NYPD şi geniu criminalistic, considerat cel mai bun din branşă până când un accident grav cauzat de un cunoscut criminal în serie, supranumit Colecţionarul de oase, l-a obligat să părăsească munca de teren.
Când Amelia Sachs (Arielle Kebbel), o tânără ofiţer cu inclinaţii spre zona de profilare, porneşte pe urmele celebrului criminal, Rhyme găseşte în ea un partener pentru acest nou joc de-a şoarecele şi pisica. Neobişnuitul cuplu detectiv îşi uneşte forţele pentru a rezolva cazurile cele mai dificile şi încurcate din New York însă, în acelaşi timp, trebuie să se grăbească pentru a prinde ucigaşului enigmatic, care i-a adus împreună, înainte de a mai apărea noi victime.
Din distribuţie fac parte Brian F. O'Byrne, Tate Ellington, Courtney Grosbeck, Ramses Jimenez, Brooke Lyons, Roslyn Ruff şi Michael Imperioli.
Cartea lui Deaver a stat şi la baza lungmetrajului „Colecţionarul de oase/ The Bone Collector” din 1999, cu Denzel Washington şi Angelina Jolie în distribuţie.
Kebbel a jucat recent în „Grand Hotel”, produs de Eva Longoria, şi în serialul „Midnight, Texas”, bazat pe trilogia supranaturală de Charlaine Harris, devenită bestseller. Pe marele ecran, a putut fi urmărită în ultima parte a trilogiei „Fifty Shades of Grey”.
Ea a jucat alături de Dwayne Johnson în „Ballers”, dar şi în serialul „UnREAL”, performanţa ei fiind catalogată de publicaţia Entertainment Weekly ca una dintre cele mai bune ale anului 2015. A mai făcut parte din distribuţia „The Vampire Diaries”, „Gilmore Girls”, „Life Unexpected”, „Grounded for Life”, „The League”, „The Grinder”, „90210”, dar şi în „True Blood”, „Hawaii 5-0” şi „Law & Order: SVU.”
De-a lungul anilor, Arrielle Kebbel a jucat în filme care au avut premiera la prestigioase festivaluri precum „Brooklyn Brothers Beat the Best” (2011, Toronto International Film Festival), „I Melt with You” (2011, Sundance Film Festival) şi „Supporting Characters” (2012, Tribeca International Film Festival).
În „Lincoln: Colecţionarul de oase”, ea este o recrută cu un trecut tumultuos, Amelia suferă de sindrom post traumatic, după ce a fost martoră la asasinatul părinţilor ei. Un ofiţer dedicat, cu o empatie înnăscută şi o înţelegere nativă a criminalisticii, devine un partener redutabil pentru Lincoln, iar în scurt timp, cei doi dezvoltă o relaţie de prietenie atipică.
Prezentăm integral interviu acordat de Arrielle Kebbel:
Ce te-a atras la acest serial şi la rolul Ameliei?
AK: Sunt un mare fan al filmului „Colecţionarul de oase” şi eram foarte conştientă de seria de cărţi scrisă de Jeffery Deaver, aşa că, atunci când mi-a fost trimis scenariul, mi-am spus: „Doamne, nu-mi vine să cred că se face acest serial”. A fost un punct de cotitură şi m-am simţit atât de legată de Amelia. Am simţit că am primit vulnerabilitatea, traumele ei, abilităţile feroce de supravieţuire, dar şi complexitatea vieţii ei de zi cu zi şi luptele ei interioare. Am iubit-o şi am vrut să o aduc la viaţă.
Ai ceva în comun cu Amelia în ceea ce priveşte abilităţile ei de detectiv?
AK: Nu ştiu. Îmi plac provocările psihologice, îmi place să descopăr lucruri. Dar cât priveşte investigarea scenelor de crimă, cu cadavre reale, crime groteşti, nu e pentru mine. Prefer asta doar în lumea televiziunii. Am lucrat cu diverşi poliţişti şi detectivi la pregătirea acestui serial şi am atât de mult respect pentru activitatea lor. Am respectat întotdeauna ceea ce fac, dar acum, având mai mult acces să văd cum îşi petrec timpul, cum se uită la cadre de la diferite crime zi de zi, apoi se duc acasă la familiile lor şi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat, realizez că este ceva extrem de curajos şi ai nevoie de multă tărie interioară. Există o mulţime de lucruri pe care nu le pot împărtăşi celor dragi şi cum tratezi acest aspect? Este mult de gestionat.
Care a fost cel mai util aspect remarcat după ce ai petrecut timp cu ei?
AK: Cred că atunci când am realizat cât de apropiaţi sunt aceşti oameni. Ei chiar sunt ca o familie. Uneori partenerii lor le sunt mai aproape decât soţii, soţiile sau familia pentru că, în acest gen de muncă, partenerul tău tocmai ţi-a salvat viaţa, aşa că împărtăşeşti aceste lucruri cu ei. Dacă lucrezi de la 9 la 6, colegul tău poate fi cineva pe care îl adori, dar nu îţi salvează neapărat viaţa. Deci, cred că există o intimitate în această meserie pe care poate oamenii nu o conştientizează. Trebuie să îţi încredinţezi viaţa partenerului tău. Apoi îi întrebam: „Cum te relaxezi? Cum uiţi lucrurile pe care le-ai văzut?”. Şi mi-au spus glumele lor oribile, pentru că trebuie să găsească modalităţi de a râde pentru a rămâne sănătoşi mental. După care se duc să bea ceva împreună.
Crezi că este mai uşor în ziua de azi pentru o femeie să joace roluri de genul acesta?
AK: Ei bine, să nu uităm că Angelina Jolie a jucat acest rol. Este frumoasă şi micuţă, dar a avut o forţă în ea - este dură în acel film. Dar cred că vedem din ce în ce mai mult acest lucru şi vom continua să vedem această evoluţie. Personal, jucând-o pe Amelia, am vrut ca oamenii, mai ales femeile tinere, să-i vadă puterea şi modurile deştepte în care rezolvă aceste infracţiuni, dar şi cât de vulnerabilă o fac toate aceste încercări. Există multe scene de acţiune şi plâng în ele. Amelia nu a mai făcut asta până acum şi vreau ca femeile să vadă că poţi plânge în timp ce eşti puternic. Da, când te afli în aceste momente traumatice, există un instinct de supravieţuire în care forţa interioară preia controlul. Dar asta nu înseamnă că nu ţi-e frică. Nu înseamnă că nu plângi când te uiţi la un cadavru. Înseamnă doar că îţi faci treaba în continuare. Simt că este ceva care a fost cu adevărat important pentru mine când am construit personajul.
Povesteşte-ne despre scena din primul episod, în care opreşti trenul.
AK: Mi-a plăcut la nebunie acea scenă - este atât de puternică. Din nou, apare în carte şi în film, aşa am fost încântată că este şi în serial. Am închis o staţie de metrou reală din New York, timp de un weekend, şi am filmat toată noaptea. S-a întâmplat să fie Ziua Sfântului Patrick, erau persoane care băuseră prea mult şi noi încercam să filmăm. Îmi amintesc că mă întrebam - „Doamne, ce se întâmplă?”. E înfricoşător acolo, jos. Dar a fost tare interesant cum au filmat. Au construit un întreg sistem prin care trenul de marfă se mişcă, arăta ca ceva din anii 1940. Apoi, au pus toate aceste lumini ca să arate ca un tren. Erau şi câţiva oameni care împingeau toată construcţia, aşa că eu mai mult am reacţionat la dansul lor pe lângă micul tren de marfă.
Lincoln o alege pe Amelia pentru acest rol, fără să ştie prea multe despre ea - ce crezi că vede în ea şi cu ce rezonează?
AK: Iniţial, cred că se datorează faptului că ea este prima care găseşte victima, protejează dovezile, cu riscul propriei vieţi. Şi cred că în acel moment el realizează că Amelia are suficient curaj, mai ales că ştie ce înseamnă să porneşti pe urmele Colecţionarului de oase. Cu toate acestea, el este conştient că ea habar nu are în ce s-a băgat. Are chiar o replică când îi spune: „Nu trebuie să renunţi la niciun obicei prost, eşti o pagină goală cu instincte grozave”, ceea ce înseamnă practic că el poate să o ghideze, aproape egoist, după cum doreşte. Deci, cred că este o combinaţie, el îi observă inteligenţa, puterea şi goana după adrenalină şi, pe măsură ce trece timpul, descoperă de unde vin aceste trăsături. Amelia a avut un trecut tragic, la fel şi Lincoln, şi cred că şi acest lucru îi leagă. Cred că se conectează la un nivel profund, fără să fie nevoie să verbalizeze. Pentru că sunt foarte diferiţi. Ea este un profiler, pentru el contează dovezile. Sunt constant în conflict unul cu celălalt cu privire la care este cel mai bun mod de a rezolva această crimă şi, totuşi, au o înţelegere reciprocă, care va continua să se dezvolte pe măsură ce sezonul trece.
De ce crezi că există această fascinaţie pentru ucigaşi în serie şi seriale cu crime?
AK: Nu ştiu. Suntem atât de ciudaţi. De ce nu suntem fascinaţi de curcubeie? De ce ne plac ucigaşii în serie? Cred că există cu siguranţă o fascinaţie în spate şi cred că are legătură cu întrebarea dacă poţi intra în mintea lor. Cum îşi justifică ei faptele? La ce se gândeau în acele momente? A fost un accident? A fost intenţionat? A fost vorba despre furie? A fost vorba despre răzbunare? A fost vorba despre dragoste? Şi cred că este vorba despre forţarea limitelor, nu? Există viaţă şi există moarte şi apoi există toate lucrurile care se întâmplă între. Cred că oamenii sunt doar fascinaţi de întrebarea „care este rolul tău în această lume?”. Joci după reguli sau încalci regulile? Şi dacă încalci regulile, până unde poţi merge?
De ce este „Lincoln: Colecţionarul de oase” diferit de alte seriale din acelaşi gen?
AK: Ei bine, există parteneriatul nostru, care cred că este unic. Lincoln nu se poate mişca, aşa că folosim creierul, înţelepciunea şi geniul său, combinate cu corpul şi intuiţia mea. Suntem legaţi printr-o cameră 360, „Lincoln cam”, şi împreună rezolvăm aceste crime şi pornim pe urmele Colecţionarului de oase. Eu nu am mai văzut un astfel de parteneriat la televizor, mai ales că suntem două personaje cu propriile traume, care par puternice în anumite momente, dar care au şi multe frici interioare, conflicte şi probleme de rezolvat de-a lungul drumului.
Pe parcursul sezonului, personajul tău va evolua, va deveni mai puternic, un lider. Spre ce se îndreaptă?
AK: Când o întâlnim pentru prima dată pe Amelia, ea este ca un peşte pe uscat, chiar dacă s-a antrenat pentru a fi psiholog criminalist FBI. Uneori i se potrivesc cazurile ca o mânuşă, alteori ele vin prea curând şi nu ştie ce să facă. Atunci intervine Lincoln, care o îndrumă. Apoi în ce moment se va simţi suficient de încrezătoare în forţele proprii? Sau va avea Lincoln suficientă încredere să o lase pe cont propriu? Toate aceste lucruri le vom explora pe măsură ce sezonul continuă.
Ai citit cărţile din serie?
AK: După ce am primit rolul. Tatăl meu este fan al cărţilor, aşa că ştiam despre ele, dar odată cu acest serial, m-am apucat de documentare şi am citit întreg volumul.
Crezi că a fost important să le citeşti?
AK: Absolut. Prima carte a fost scrisă cu mult timp în urmă, deci au existat unele lucruri care erau aproape nostalgice şi distractiv de citit pentru că s-au întâmplat cu mult timp în urmă. Şi m-am bucurat că le-am citit, mai ales pentru detaliile minore legat de personaj, pe care îmi doream să le adaug la construcţia Ameliei. Chiar dacă am realizat propria-mi versiune a personajului, au fost aspecte pe care am vrut să le onorez şi să le continui, în speranţa că oamenii care se uită vor spune: „Da, aşa mi-am imaginat-o şi eu”, dar şi „Oh, a făcut asta diferit”.
Cum crezi că personajul tău va rezona cu publicul?
AK: Sper că bine. Am mai jucat diferite personaje puternice – cum a fost Lexi din „Vampire Diaries”, are 300 de ani, şi e atât de mişto, poate face faţă oricărui lucru. Cu Amelia, aşa cum am mai spus, simt că este foarte important să arăt cât de vulnerabilă este şi cum tocmai acest lucru o face puternică. Deci, ea are un alt tip de tărie. Cred că aproape se surprinde când salvează pe cineva, pentru că nici măcar nu ştie că poate. Sper că oamenii îşi pot găsi propria forţă interioară, în timp ce o urmăresc pe Amelia cum o gestionează pe a ei.
Eşti acum neliniştită în legătură cu ucigaşii în serie din lume? Când pleci de pe platoul de filmare, te uiţi suspect în jur?
AK: Fac multe exerciţii cu energie şi sunt foarte sensibilă. Întotdeauna fac o meditaţie de cinci minute când plec de pe platou, doar ca să mă deconectez de personaj, să o las în vestiar. Pur şi simplu consider că este foarte important să revin la mine la sfârşitul fiecărei zile şi simt că genul acesta de activitate mă ajută.
Ai şi alte ritualuri?
AK: Fac meditaţie dimineaţa şi, în funcţie de modul în care mă simt, vizualizez diferite lucruri pe parcurs. Şi am aflat că, în timp ce sunt la machiaj, semăn cu Amelia. Cumva, îi permit să preia un pic frâiele, când sunt pe platou. Există unele lucruri pe care nu intenţionez să le fac într-o scenă, dar ele tot se întâmplă, şi atunci îmi dau seama că „Oh, ea este.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
