Liviu Călin, fost antrenor al naţionalei de baschet masculin a României, stabilit în Germania de aproape 30 de ani, a vorbit pentru News.ro despre perioada dificilă prin care trec societăţile din Europa în ultimele două luni, despre baschet şi sportul din Germania şi România, precum şi despre dificultăţile la care trebuie să se aştepte toată lumea în perioada post-pandemie.
Liviu Călin (66 de ani) este stabilit în Germania de aproape 30 de ani, iar în această perioadă a activat la diferite niveluri de vârstă la clubul Basketball Lowen Braunschweig, dar şi ca antrenor regional la tineret. Este un om respectat în branşă, iar meritele îi sunt recunoscute inclusiv cu titlul de Cetăţean de onoare al oraşului. Mai mult, recunoştinţa pentru munca sa în baschetul german şi în oraşul Braunschweig este oferită şi de numeroşi jucători pe care i-a format, iar cei mai cunoscuţi sunt Dennis Schroder, care evoluează în NBA, la Oklahoma City Thunder, şi Daniel Theis, la Boston Celtics.
Liviu Călin a antrenat şi echipele naţionale ale României la nivel de under 18, under 20 şi seniori, între 1983 şi 1991, iar în 2006-2007 a revenit la seniori. Marea sa iubire rămâne însă clubul german de care şi-a legat aproape jumătate din viaţă, iar în prezent, împreună cu Dennis Schroder, pregăteşte o nouă filă de istorie pentru oraş. Fostul său jucător a preluat în totalite clubul, de care s-a ocupat şi anterior ca acţionar majoritar, în semn de respect pentru oraşul său natal de unde a plecat în NBA, iar până la 1 iulie, împreună cu Liviu Călin şi ceilalţi antrenori din staff, vor decide care este drumul de urmat.
Până atunci însă, Liviu Călin este cu gândul şi la tot ce este în jurul nostru, în societatea în care trăieşte, în România, dar şi în lume, în urma perioadei dificile provocate de pandemia Covid-19. Cum a fost această perioadă critică în Germania?
”Totul s-a petrecut foarte rapid, a fost ca o explozie mondială. Şi aici, mulţi nu au acceptat din primul moment, a fost şi puţină panică, dar societatea a reglat totul. Când a ieşit Angela Merkel, foarte repede, şi a spus: <Oameni buni, nu e de joacă! Germania atârnă de comportamentul vostru!>, a încurajat populaţia şi s-au oferit foarte repede soluţii, informări din partea specialiştilor, lumea a acceptat totul, fără panică. Sigur că, aşa ca peste tot, chiar la început au existat oameni care şi-au făcut provizii exagerate, dar toate s-au liniştit când au văzut că magazinele rămân deschise şi nu e nevoie de panică. Totul a fost organizat cu calm, în linişte. Două luni, la TV, au fost tot timpul specialişti cu argumente inteligente, care au calmat populaţia. Germanii oricum nu sunt isterici, au ascultat argumentele, iar societatea s-a liniştit, a funcţionat cum trebuie într-o astfel de situaţie. Tinerii au acceptat mai greu, dar au făcut-o şi ei. Poliţia a fost şi este încă pe străzi, dar fără a părea o ameninţare. Statul a reacţionat la timp, cu consecvenţă, cu stabilitate, cu mesaje clare, cu sume mari de bani ca sprijin şi atunci oamenii au avut încredere. Uite, eu şi soţia mea care lucrează la o şcoală am stat acasă, dar ne-am primit salariile. Şi atunci, normal că oamenii s-au adaptat mai uşor la măsurile de siguranţă, pentru că nu au avut gânduri pentru ziua de mâine, pentru ce va fi. Germania are alt temperament, dar sigur că într-o ţară mai săracă, unde poate nu s-au oferit rapid ajutoare de la stat, oamenii au intrat în panică mai mare”, povesteşte Liviu Călin.
O radiografie a societăţii implică, inevitabil, şi lumea sportului, iar Germania este una din naţiunile puternice în Europa la acest capitol. Nu doar prin rezultate, cât poate prin infrastructură, condiţii economice oferite cluburilor şi sponsori. Sponsori cu nume mari, din tot felul de domenii puternice economic, dar care în perioada post-pandemie vor reduce, cel mai probabil, bugetele ca peste tot.
”Sportul va fi afectat. În ligile secunde s-ar putea să se pună problema dacă vor mai exista cluburi. Clubul Bayern, un club mare, cu buget imens, poate nu va resimţi, dar pentru noi, de exemplu, cu cele şapte meciuri rămase de jucat, unde aveam 3-4.000 de spectatori, contau acei bani. Pot fi pierderi de 3-400.000 de euro acum, ce să mai vorbim de viitorul sezon? Existenţa multor cluburi va fi sub semnul întrebării. A fost reluat fotbalul de o săptămână, cu tribunele goale. Germanii nici nu se uită la TV, e o caricatură să vezi astfel de meciuri fără spectacolul din tribune. Dar cluburile au contract cu televiziunile, e vorba de bugete, drepturi contractuale şi, chiar dacă nu au clauze pentru astfel de situaţii, tot mai primesc nişte bani. Poate nu 2-3 milioane de euro, pentru încă 2-3 luni. În baschet, preşedintele federaţiei de aici nu a încheiat campionatul. Poate se gândeşte doar la bani, va fi turneul final iunie, dar orice bani ar mai veni, poate 100.000 de euro, se vor duce pe deplasări, hoteluri etc. Nu e deloc pozitiv ce se întâmplă. E incertitudine!”, explică antrenorul originar din Bucureşti.
Cum vede situaţia baschetului românesc, care nu este la fel de puternic precum cel din vestul Europei? ”Am prieteni şi colegi în mai multe ţări, cu care vorbim, inclusiv în Ungaria. Numărul de cluburi s-ar putea să scadă cam peste tot, iar atunci de ce nu ar putea România, împreună cu Ungaria, Serbia, cu alte ţări, să formeze o ligă regională? Ce ligă naţională ar mai fi cu 6-8 echipe? Federaţia trebuie să fie inteligentă, cluburile la fel, pentru că trăim vremuri în care sportul devine secundar. Sănătatea şi economia sunt prioritare acum într-o ţară, iar atenţia populaţiei va fi axată pe prioritatea economică. Sportul este foarte important pentru o societate, dar societate nu poate risca acum! După ce scăpăm, vorbim, cam aşa va fi! Oamenii se gândesc la sănătate, salarii, şcoli, la viitor, nu la stat în tribune la meciuri, pentru că există încă o spaimă. Iar dacă nu ai siguranţă, cum să te bucuri de un spectacol al sportului? Trebuie răbdare, calm, hotărâri inteligente şi mai ales aşteptat să se vadă în România câte cluburi vor mai putea fi la start. Ce mai contează cine a fost campioana în acest sezon, când lumea moare în jur? Cui îi mai pasă? De aceea spun că e nevoie de hotărâri inteligente, pentru că s-ar putea ca în România să nu mai existe destule cluburi, să nu mai fie cu cine să ai campionat. Este ceva foarte serios, acum gândim în termeni medicali. Iar sponsorii, marile companii.... Dau exemplu din Germania, unde se estimează cam trei ani necesari pentru revenirea economică, iar asta dacă avem şansa să nu mai fie îmbolnăviri. Or, sportul trăieşte din sponsorizări”.
Cum a părut în această perioadă societatea românească, văzută de la distanţă? Liviu Călin spune că a fost surprins de ”nebunia” de la graniţă, când s-au întors mii de români de la muncă şi au fost constrânşi să stea cu orele pentru a putea intra în ţară.
”Poate a fost justificată acea nebunie, dar necontrolată de autorităţi. Trebuie respectaţi oamenii care muncesc şi vin acasă să fie cu familiile. Şi ei plătesc taxe, au dreptul la condiţii decente, nu doar două intrări în ţară. 200, dacă e nevoie. Românul, din păcate, a trăit mai mult sub frică, o populaţie disciplinată prin frică. Ţara a avut măsuri destul de dure în această perioadă. Nu cred că era nevoie să stea Poliţia peste tot să te întrebe unde mergi şi de ce. Poate s-au luat aceste măsuri, pentru că oamenii nu au înţeles, nu li s-a explicat la timp şi calm, şi atunci nu au respectat. Am văzut că lucrurile s-au mai liniştit şi oamenii înţeleg. Oamenii, societatea vor regla totul, că vorbim de sănătate, că vorbim de sport. Un an, doi, trei trebuie să avem răbdare, statul să aibă grijă de oameni şi ei între ei, unii de alţii. România are o evoluţie bună şi am încredere că ţara va reuşi”, este de părere Liviu Călin.
Revenind la competiţiile sportive internaţionale, majoritatea amânate sau anulate, ”capul de afiş” rămâne organizarea Jocurilor Olimpice, iar apoi diferite Campionate Mondiale/Europene, toate anul viitor. Ce şanse sunt să aibă loc? ”Cred că Jocurile Olimpice şi marile competiţii vor avea loc. Spun acest lucru pentru că societatea este foarte puternică, umanitatea a învins mereu. Au fost războaiele şi oamenii nu s-au lăsat după. Primele Jocuri Olimpice după Al Doilea Răboi Mondial au fost în 1948, deci societatea s-a regenerat, a găsit modalităţi şi resurse să revină, iar sportul a contat mult. Sigur că şi anul viitor vor fi restricţii la Jocurile Olimpice, dar amânarea de acum a fost cea mai bună soluţie. Lumea trebuie să sară peste propriul ego, peste egoism şi să găsească resurse, variante de adaptare”.
După atât de mulţi ani puşi în slujba baschetului german, în special cel din Braunschweig, pentru Liviu Călin urmează o nouă provocare, poate cea mai mare a carierei. Tot în Braunschweig, dar împreună cu jucătorul din NBA Dennis Schroder. Liviu Călin a fost, până în iulie 2019, antrenorul regional la nivelul de vârstă U18-U20. Au intervenit neînţelegeri cu conducerea clubului din Braunschweig, unde Schroder deţinea deja 70% din acţionariat, iar recent a obţinut şi diferenţa de acţiuni.
”În paralel, eram şi coordonator sportiv la tineret, la club. 15 ani m-am ocupat de acest concept, de tinerii care jucau în liga secundă, fiind o pepinieră pentru seniori. Nu puteau fi despărţiţi în club. A urmat concedierea mea din partea conducerii de atunci, acţiune pe care justiţia a respins-o, iar Dennis Schroder a preluat toată conducerea. Până la 1 iulie trebuie să iau o decizie privind rolul meu şi funcţia în noua structură”, explică antrenorul.
Care ar fi mesajul lui Liviu Călin pentru România şi baschetul românesc în aceste vremuri dificile, parcă lipsite de speranţă?
”Nu sunt în poziţia de a da sfaturi, le sunt alături cu sufletul ca întotdeauna. Am întâlnit aici şi români care ascundeau să spună de unde vin. Eu nu am făcut-o niciodată şi despre mine s-a scris totdeauna românul Liviu. Apreciez extraordinar de mult poporul român, aşa cum este, cu curajul său, cu puterea de sacrificiu, cu simţul umorului, un popor special, o ţară cu o evoluţie deosebită, cu o societate din ce în ce mai deschisă. Mă bucur! Poate nu e bine că lumea e prea critică în România, e negativă. Nimeni nu zice bravo sau încurajări. Oamenii pierd substanţa aşa, concentrându-se doar pe negativ. Există şi plusuri şi minusuri, dar eu le ţin pumnii tuturor şi abia aştept să vin iar la mari evenimente în România, cum a fost EuroBasket. Mă bucur pentru echipele din Cluj şi Oradea că reprezintă România în Europa, că poartă fanionul, am încredere în loturile naţionale şi sper să se facă cât mai multe pentru juniori, iar oamenii competenţi să găsească cele mai bune soluţii!”, consideră Liviu Călin.
Este un antrenor respectat în Germania şi nu numai. Figurează în Istoria baschetului german din ultimii 50 de ani, dar şi într-o altă carte, o istorie din ultimii 25 de ani ai baschetului din Braunschweig, unde statisticile antrenor/jucător l-au adus în prim-plan. Spune că nu tot timpul trebuie să câştigi cinci campionate la rând pentru a ţi se recunoaşte meritele şi că poţi pune amprenta şi altfel. Prin descoperirea şi şlefuirea tinerilor jucători. ”Respectul pe care l-am primit ca antrenor este o satisfacţie pe care nu am anticipat-o, dar o savurez. La fel cum savurez faptul că în această perioadă am stat cu familia şi băieţelul meu de 9 ani, este o mare şansă să fim împreună, pentru care niciodată nu aveam timp înainte. Sau cum mă bucur de fiecare discuţie cu oameni de valoare şi respectabili din baschetul românesc, chiar dacă nu am timp totdeauna cum aş vrea. Mă bucur că mă sună antrenori şi foşti jucători din România, ca şi din Germania sau din SUA, de oriunde. Înseamnă că am lăsat o amprentă”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
