Moştenitorii lui J.D. Salinger au anunţat, după ani în care au refuzat ca opera scriitorului să fie digitizată, că puţinele scrieri ale sale vor fi publicate în format ebook pentru prima dată, potrivit The Guardian.
Matt Salinger, fiul scriitorului, a spus că autorul a apreciat întotdeauna valoarea accesibilităţii, dar prefera experienţa lecturii unei cărţi în format fizic.
Autorul romanului "De veghe în lanul de secară", care a murit în 2010 la vârsta de 91 de ani, ura de asemenea şi internetul. Matt Salinger a mărturisit pentru The New York Times că odată i-a explicat tatălui său conceptul Facebook şi acesta a fost îngrozit de faptul că oamenii împart informaţii personale online.
Dar Matt Salinger, care conduce JD Salinger Literary Trust, a afirmat că o scrisoare trimisă în 2014 de o femeie din Michigan care "are o dizabilitate permanentă la mâna dreaptă" şi care se luptă când citeşte cărţi în format fizic, l-a făcut să reconsidere cum să respecte mai bine dorinţele tatălui său.
"Tatăl meu a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca scrierile sale să fie accesibile cât mai multor cititori, în special studenţilor, şi a refuzat constant să renunţe la ediţiile pe hârtie mai ieftină în favoarea unora comerciale, chiar şi când Hemingway, Fitzgerald şi Faulkner au făcut asta şi când editura Little, Brown îl îndemna să o facă", a precizat Matt Salinger.
Patru cărţi de Salinger vor fi publicate în format ebook de editura Penguin în Marea Britanie şi la Little, Brown în Statele Unite: "De veghe în lanul de secară", "Franny şi Zooey", "Pentru Esmé - with Love and Squalor" şi "Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului şi Seymour: o prezentare".
Jerome David ”J.D.” Salinger s-a născut în 1 ianuarie 1919, în Manhattan, New York şi a murit în 27 ianuarie 2010, la Cornish, New Hampshire. Este cunoscut mai ales pentru romanul său ”De veghe în lanul de secară” (The Catcher in the Rye, 1951) şi firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu.
A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reuşind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. În această perioadă a publicat şi două episoade din ceea ce avea să devină ”De veghe în lanul de secară”: ”Sunt nebun” şi ”Uşoară rebeliune în afara Madison-ului”.
A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea şcolii Pencey Prep din romanul ”De veghe în lanul de secară”.
În 1948, J.D. Salinger a publicat în revista The New Yorker povestirea ”O zi perfectă pentru peştele-banană”, care s-a bucurat de aprecierea criticii. Salinger va continua să îşi publice scrierile în The New Yorker.
În 1951 apare romanul ”De veghe în lanul de secară”, care înregistrează un succes la public imediat. Relatarea alienării adolescentine şi a pierderii inocenţei pentru protagonistul Holden Caulfield i-a marcat pe cititori, în special pe cei tineri. Cartea continuă să fie citită de un public numeros şi să genereze controverse; în cursul unui an se vând aproximativ 250.000 de exemplare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
