Universitatea Harvard a pierdut 1 miliard de dolari cu investiţii în resurse naturale, cum ar fi în producţia de roşii, zahăr şi eucalipt, managerii fondurilor crezând că pot administra riscuri pe care alte instituţii de învăţământ superior le-au evitat, relatează BusinessWeek.
În urmă cu şase ani, Jane Mendillo, pe atunci director de investiţii la Harvard, a petrecut o săptămână în Brazilia, survolând cu avionul unele dintre fermele şi pădurile aflate în proprietatea universităţii. În acel an, Harvard a început una dintre cele mai îndrăzneţe aventuri în străinătate: o investiţie într-un proiect agricol în nord-estul sărac al Braziliei. Acolo, muncitorii au început să producă pastă de roţii, zahăr şi etanol, precum şi energie, după procesarea culturilor. Profiturile, în teorie, ar fi putut să le depăşească pe cele obţinute din acţiuni şi obligaţiuni şi să menţină cea mai bogată universitate din lume cu un pas înainte altor universităţi.
Harvard a pariat pe ferma din Brazilia şi a pierdut. Universitatea, care a investit cel puţin 150 de milioane de dolari în proiectul respectiv, renunţă la acesta, potrivit unor persoane apropiate situaţiei. Proiectul a fost unul dintre motivele pentru care actualul director pentru investiţii, Narv Narvekar, a revizuit în scădere valoarea portofoliului global de resurse naturale al universităţii cu 1,1 miliarde de dolari, la 2,9 miliarde de dolari.
Harvard, care administrează active de 37,1 miliarde de dolari, a anunţat că investiţiile în resurse naturale au generat randamente ridicate, dar că în prezent au ”probleme semnificative”. Actuali şi foşti oficiali ai universităţii au refuzat să comenteze.
Harvard a făcut multe greşeli în ultimul deceniu, a arătat Thomas Gilbert, profesor de finanţe la Universitatea Washington, dar aproape toate se reduc la o singură eroare de calcul: convingerea că managerii săi de fonduri, care au fost plătiţi cu 242 de milioane de dolari din 2010 până în 2014, sunt mai inteligenţi decât toţi ceilalţi şi pot administra riscurile pe care aproape toate celelalte universităţi le-au evitat.
”Au scăpat de sub control. Când administrezi bani din donaţii este îngrozitor”, a spus Gilbert.
Pe parcursul deceniului încheiat la 30 iunie 2017, Harvard a înregistrat un randament mediu anual al investiţiilor de 4,4%, printre cele mai slabe între universităţile importante. Cel mai mare randament a fost obţinut de MIT (7,6%), urmată de Columbia (7,3%), Princeton (7,1%) şi Yale (6,6%), media fiind de 4,6%.
Harvard a fost în urm altor universităţi şi în cazul cele mai simple abordări, investiţia într-un fond care urmăreşte indicele pieţei, formată din 60% acţiuni şi 40% obligaţiuni, care i-a adus un randament anual de 6,4%. Unele dintre greşelile de investiţii ale Harvard au fost cronice. După pierderile grele suferite în urma crizei financiare din 2008, , Mendillo a vândut participaţii la fonduri private cu discounturi mari, înainte ca acţiunile să îşi fi revenit. Succesorul ei, Stephen Blyth, a experimentat prin extinderea echipei de traderi cu acţiuni a universităţii, înainte de a se retrage din cauza pierderilor de zeci de milioane de dolari. Blyth a demisionat în 2016.
Dar poate că nicio investiţie nu a fost mai păguboasă pentru Harvard ca cele în resurse naturale. Universitatea a investit în culturi viticole din centrul Californiei, în păduri de tec din America Centrală, într- fermă de bumbac din Aystralia, într-o plantaţie de eucalipt din Uruguay şi în cherestea în România. Universitatea a reevaluat şi vândut o parte din investiţiile respective, cum ar fi o parte din plantaţia din Uruguay, către compania de asigurări Liberty Mutual, anul trecut.
”Portofoliul de resurse naturale ar fi trebuit să fie bijuteria coroanei. Dar s-a ştiut că îşi asumă riscuri externe, care pot evolua în ambele sensuri”, a spus Joshua Humphreys, preşedinte la Croatan Institute, o organizaţie nonprofit specializată în capitalismul sustenabil.
Aceste tipuri de investiţii nu au fost întotdeauna perdante. Mendillo a obţinut profituri substanţiale în anii ’90, atunci când a colaborat cu directorul de investiţii al Harvard din perioada respectivă, Jack Meyer.
Harvard a obţinut profituri mari şi când a cumpărat şi vândut cherestea în Noua Zeelandă, în 2003. Când Mendillo a revenit la Harvard după ce a administrat investiţiile colegiului Wellesley, încercat să repete succesul respectiv. De această dată a considerat că cheresteaua din SUA este scumpă. În schimb, Harvard a apelat la specialişti în investiţiile în cherestea pentru a găsi oportunităţi pe pieţele emergente, pentru a profita de cererea în creştere pentru resursele naturale la nivel global, declara ea într-un interviu acordat Bloomberg în 2012.
Pe parcursul a patru ani, directorul pentru investiţii în resurse naturale a câştigat 25 de milioane de dolari.
Mendillo a văzut aceste investiţii ca plasamente pe termen lung, iar consiliul de administraţie a fost de acord. ”Resursele naturale sunt domeniul nostru favorit”, a declarat ea în 2012, la o conferinţă cu investitorii. La momentul respectiv, economia braziliană se dezvolta puternic, iar guvernul aloca bani pentru dezvoltarea regiunilor sărace şi semi-aride din nord-estul ţării. Universitatea, în colaborare cu fondul privat de investiţii din Brazilia, Gordian BioEnergy, a înfiinţat o companie numită Terracal Alimentos e Bioenergia, potrivit documentelor oficiale şi persoanelor apropiate situaţiei.
Terracal intenţiona să cheltuiască peste 5 miliarde de reali brazilieni (1,5 miliarde dolari) în exploatări agricole. Primul proiect ar fi transformat terenurile din jurul oraşului Guadalupe, de pe malul râului Parnaiba, cu ajutorul tehnologiilor moderne de irigare. În momentul în care Mendillo a demisionat, în 2014, economia din Brazilia încetinea, iar un scandal de corupţie la nivelul guvernului se agrava, speriind Harvard şi alţi investitori străini.
Strategia a fost însă profitabilă pentru managerii de fonduri ai Harvard. Alvaro Aguirre, care a administrat investiţiile în resurse naturale, a câştigat 25 de milioane de dolari în patru ani, arată datele fiscale. Şeful său, Andrew Wiltshire, a obţinut 38 de milioane de dolari în cinci ani. Ambii au plecat între timp de la Harvard. Mendillo a câştigat într-un singur an 13,8 milioane de dolari.
Narvekar, care a devenit director pentru investiţii în 2016, a decis să transfere majoritatea investiţiilor universităţii sub administrarea unor manageri externi. În timp ce analizează încă reevaluarea în scădere a investiţiilor în resurse naturale, el a indicat că ar putea continua să păstreze o parte, care au o valoare bună.
Concluzia este că Harvard a obţinut unele succese importante cu investiţiile în resurse naturale, dar universitatea a început să aibă probleme atunci când le-a extins la nivel global.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
