Desene şi schiţe create de Edi Rama, premierul-artist al Albaniei, vor fi expuse în premieră mondială în una dintre cele mai prestigioase galerii de artă din lume, Marian Goodman Gallery din New York, informează The Guardian.
Există o întreagă dezbatere în jurul celui mai frumos decorat birou guvernamental din lume. Unii spun că acesta ar fi poleitul cu aur Palat Elysee, alţii optează pentru fortăreaţa Kremlin, iar alţii îşi îndreaptă gândurile spre Palatul Adunării Poporului din Beijing.
Însă niciun lider politic al lumii nu are un birou ca acela în care lucrează Edi Rama, prim-ministrul Albaniei. Pe pereţii biroului său din Tirana se află sute de desene: colorate, abstracţiuni compacte, lujeri în culori delicate care ţâşnesc în spirale ample din miezuri dense. Decoraţiunile reprezintă opera premierului albanez. ”Dacă arta nu poate să facă politica mai sănătoasă, atunci politica, în nebunia ei, poate uneori să contribuie la o artă mai bună”, a declarat Edi Rama.
Edi Rama este un fel de ”rara avis”: nu e un politician cu predispoziţii artistice, ci un artist în toată regula. Fost profesor de artă, el nu a avut la început nicio intenţie de a intra în politică, dar atunci când a făcut acel pas nu şi-a abandonat complet cariera iniţială. În prezent, printre dezbaterile despre intrarea ţării sale în Uniunea Europeană şi disputele ocazionale cu vecinii din Balcani, Edi Rama a participat la vernisajul primei sale expoziţii în Statele Unite, la Marian Goodman Gallery din New York.
Este pentru prima dată când un şef de guvern în exerciţiu are o expoziţie proprie în una dintre cele mai prestigioase galerii de artă din lume. Nici măcar George W. Bush, care a început să picteze după încheierea mandatelor sale prezidenţiale, nu reuşeşte să îşi expună creaţiile în afara propriei sale biblioteci din Dallas.
Edi Rama, care conduce Partidul Socialist din Albania, a ajuns la putere în 2013. Înainte de acel moment, a petrecut 11 ani în funcţia de primar al Tiranei, una dintre cele mai sărace capitale din Europa. Dispunând de puţini bani pentru a repara infrastructura precară a oraşului, Edi Rama a iniţiat o veritabilă operaţiune de transformare, ordonând ca vechile blocurile comuniste de locuinţe din capitala albaneză, cenuşii şi perimate, să fie vopsite în culori strălucitoare şi îndrăzneţe. Dungi albastre şi albe apar în cascadă pe faţadele blocurilor albaneze; pătrate verzi punctează faţadele recent vopsite în nuanţe coral. ”Există o energie palpabilă pe care o simţi atunci când te plimbi pe străzile din Tirana şi care nu seamănă cu nimic altceva din Balcani, reflectând personalitatea tânără, multietnică şi literalmente colorată a oraşului”, spune Jason Farago, autorul acestui articol publicat în The Guardian.
Capitala colorată din Balcani a produs vâlvă pe plan internaţional, parţial datorită unui videoclip realizat de Anri Sala, cel mai proeminent artist al Albaniei, care a studiat artele frumoase sub îndrumarea lui Edi Rama în anii 1990. Videoclipul său, ”Dammi i Colori”, aflat în prezent în colecţia Tate Museum din Londra, îl prezintă pe Edi Rama plimbându-se pe timpul nopţii pe străzile din Tirana, transformate într-un tărâm al basmelor colorate. Însă Edi Rama spune că nu a considerat niciodată oraşul Tirana ca pe un ”gesamtkunstwerk” (operă de artă totală - concept estetic ce provine din romantismul german şi apărut în secolul al XIX-lea în Europa, n.r.).
”Culorile clădirilor nu reprezentau un fel de artă pentru mine. A fost o acţiune politică, prin culori. Deoarece nu aveam bani să facem mari proiecte în domeniul construcţiilor. Oamenilor le lipsea totul: provizii de apă, drumuri, iluminat. Atunci când am devenit primar al Tiranei, existau doar 78 de stâlpi de iluminat care funcţionau pe străzile de aici. Aşadar, imaginaţi-vă cum aş fi arătat dacă m-aş fi dus la oameni să îi întreb în ce culori vor să le vopsesc locuinţele! Mi-ar fi spus: «Du-te dracului!». Ar fi fost cel mai evident mod de a le spune că nu te interesează soarta lor”, spune actualul premier albanez.
”Însă proiectul a generat efecte în lanţ pe care nu mi le-am imaginat. După ce clădirile au fost colorate, oamenii au început să renunţe la gardurile solide din faţa magazinelor lor. Pe străzile cu clădiri pictate, am avut un prag de încasare a impozitelor de 100%, în condiţiile în care acel procent era în trecut în mod normal de 4%. Oamenii acceptau să îşi plătească dările către municipalitate, deoarece au înţeles că, prin culori, oraşul exista cu adevărat”, a adăugat Edi Rama.
Prima decizie luată de Edi Rama după alegerile din 2013 a fost să demoleze baricadele din jurul biroului prim-ministrului - un fel de buncăr pe Bulevardul Martirilor Naţiunii din Tirana, alături de o piramidă prăbuşită din ciment, datând de la sfârşitul regimului comunist. Uşa din faţă este de acum larg deschisă, iar deasupra ei se află o marchiză asemănătoare celor de pe Broadway - o lucrare creată de Philippe Parreno, un artist francez ale cărui opere sunt expuse în prezent la Turbine Hall de la Tate Museum din Londra. După ce trec pe sub acea marchiză strălucitoare, vizitatorii descoperă noul Centru pentru deschidere şi dialog, ce conţine o galerie de artă, o bibliotecă, un mic cinematograf şi cabine internet, deschise gratuit până târziu în noapte. Obiectivul era, spune premierul albanez, de a face ”parterul pentru cetăţeni, iar etajul pentru reprezentanţii puterii”.
Edi Rama s-a născut în Tirana în 1964. Tatăl lui era un sculptor care a lucrat respectând stilul oficial din epocă, socialist-realist. Albania se afla pe atunci în timpul regimului Enver Hodja, un dictator paranoic care, chiar mai mult decât colegii lui iugoslavi şi români, a suprimat complet arta modernă şi influenţele artistice externe.
”Primul val a fost un val împotriva religiei. În 1967, Dumnezeu a fost interzis. Peste 2.000 de biserici, capele romane şi moschei, au fost aruncate în aer cu dinamită şi peste 300.000 de opere de artă religioase şi cărţi au fost arse pe străzi. Apoi, în 1974, a venit al doilea val, sub influenţa marii sale poveşti de iubire cu China comunistă. Arta şi cultura din secolul al XX-lea erau considerate degenerate şi au fost interzise. Aşadar, de la impresionişti şi până în prezent, nu mai aveam niciun reper”, relatează premierul albanez.
Edi Rama s-a înscris la Academia de arte din Tirana în adolescenţă, iar ultimul curs introductiv în istoria artei a fost ”The Artist’s Studio” de Gustave Courbet, o panoramă realistă a perioadei 1854-1855. ”După aceea, era doar un zid alb. Profesorul de istoria artei ne spunea cât de rău au ieşit lucrurile. «Câţiva copii răsfăţaţi de mici burghezi, care îşi spuneau impresionişti, au abandonat clasa muncitoare şi au transformat pictura într-o iluzie. Apoi, au apărut schizofrenicul Vincent van Gogh, antisocialul Paul Gauguin şi diabolicul Pablo Picasso». Totul era spus doar în cuvinte. Imaginile erau interzise”, îşi aminteşte Edi Rama.
Călătoriile erau interzise şi ele. Până în 1990, albanezilor nu le era permis să meargă în străinătate, acest fapt fiind posibil doar cu ocazia unor chestiuni de stat oficiale. Edi Rama, care are o înălţime de 195 de centimetri, s-a alăturat echipei naţionale de baschet - şi nu doar din pasiune pentru acest sport. ”Unul dintre singurele grupuri care puteau să călătorească pe atunci erau sportivii. Motivul pentru care jucam baschet şi pentru care voiam neapărat să ajung în echipa naţională era acela că doream să am posibilitatea de a vizita muzee. Îmi amintesc prima mea vizită la Viena, în 1984, într-o zi foarte rece. Am plecat de la hotel şi am mers pe jos destul de mult pentru a vedea Kunsthistorisches Museum. Vă imaginaţi dezamăgirea mea când mi s-a spus că muzeul era închis, deoarece era marţi, iar muzeul era închis în acea zi. Aşadar, a trebuit să aştept alţi cinci ani, până la a doua călătorie, în Bremen. Să pleci din hotel era foarte periculos. Nu aveai voie să părăseşti echipa. Am mers la Muzeul de artă modernă din Bremen şi îmi amintesc şi acum parfumul unic al parchetul şi liniştea de acolo. Era de dimineaţă. Nimeni nu era acolo. Am admirat o sculptură de Rodin, apoi am ajuns în faţa unui tablou de Picasso. Nu-mi venea să cred”.
Edi Rama a devenit profesor de pictură la Academia de Arte din Tirana în ultimii ani ai comunismului şi a participat la protestele care au deschis calea spre democratizare a ţării sale. A primit o bursă la Paris, unde el şi Sala au locuit împreună. Ar fi putut să rămână în Franţa, dar, în 1998, în timp ce se afla în Tirana pentru a fi prezent la funeraliile tatălui său, a primit un telefon care i-a schimbat cariera: prim-ministrul de atunci îşi remania cabinetul şi căuta un ministru al Culturii. Deşi nu a beneficiat de un buget oficial, Edi Rama a reuşit să organizeze prima expoziţie internaţională de artă din Albania - ”Bienala fără bani”, după cum îi spune el -, un eveniment ce a adus pentru prima dată artişti şi curatori europeni în această ţară în trecut complet izolată.
În timp ce era ministru al Culturii, Edi Rama a început să deseneze şi să creeze schiţe, aproape fără să îşi dea seama. ”Nu găseam o modalitate pentru a supravieţui acelor şedinţe lungi. Desenul mă ajuta să ascult. Abia mult mai târziu am citit anumite studii care spuneau că desenatul ameliorează concentrarea şi scade stresul. Este un proces care a devenit parte integrantă din mine. Şi a fost foarte roditor. Dacă mă aflu în situaţii în care nu pot să desenez, devin nervos, simt că pur şi simplu nu sunt acolo”, spune premierul albanez.
Desenele sale s-au maturizat de-a lungul timpului, de la simple mâzgăleli la forme mai pline de substanţă şi devenind compoziţii în toată regula. Multe dintre ele amintesc de desenele realizate în mod automat de Max Ernst şi André Masson, suprarealişti de la mijlocul secolului XX, care creau motive graţioase, biomorfe, fără să le planifice.
Rama lucrează în biroul său. Desenele sale nu reprezintă nişte desene de duminică. Sunt realizate pe biroul celui mai influent om din ţară, în timp ce acesta se întâlneşte şi discută cu miniştrii lui, pentru a lua diverse decizii. Cele mai multe dintre ele sunt făcute pe colile A4 din agenda zilnică de lucru a premierului - boboci de flori şi monştri abstracţi care îşi au originea în orele de lucru ale unui politician. Desenele, în culorile lor efervescente şi cu o serie de curbe ample, nu ilustrează, nici măcar abstract, meandrele politicii. În schimb, ele prezintă individualitatea unui om a cărui funcţie este aceea de a-i reprezenta pe ceilalţi.
Albania este în continuare săracă. Corupţia rămâne endemică, deşi Rama a făcut anumite progrese. Însă Tirana, cel puţin, are succes: hipsterii se reunesc pentru a bea bere la umbra clădirilor colorate, iar uriaşa piaţă din centrul oraşului a fost transformată în spaţiu pietonal. Sub conducerea lui Edi Rama, Albania bate acum la porţile Uniunii Europene, chiar dacă negocierile au înregistrat progrese mai lente în ultima perioadă. ”Avem un fel de aventură. Sperăm să începem negocierile pentru nuntă şi sperăm că UE va mai exista atunci când noi vom fi pregătiţi să devenim mireasă”, spune Edi Rama.
Există însă un loc pentru artă în aceste circumstanţe? ”Atunci când am devenit prim-ministru, credeam că arta va ieşi pentru totdeauna din viaţa mea. Stresul, povara muncii zilnice, erau copleşitoare. O luptă zilnică pentru lucruri pe care nici nu poţi să ţi le imaginezi. Apoi, s-a întâmplat asta”, a adăugat premierul albanez, arătând spre desenele şi schiţele de pe pereţii biroului său oficial. ”Cred că politica este o bătălie pentru viaţa de zi cu zi. Iar arta este ca o rugăciune”, a adăugat Edi Rama.
Expoziţia dedicată operelor create de Edi Rama a fost vernisată pe 11 noiembrie şi va rămâne deschisă la Marian Goodman Gallery din New York până pe 23 decembrie. Creaţiile prim-ministrului albanez au mai fost prezentate în expoziţii individuale sau de grup la House der Kunst din Munchen (2004), Centre Pompidou din Paris (2010), Musé d'Art Contemporain din Montréal (2014).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
