Pianistul Matei Rogoz, interpret aplaudat în mari săli europene, dar şi peste Ocean, în Statele Unite ale Americii şi Cuba, declară că în zilele noastre muzica şi-a pierdut din grandoare, sentimentul fiind că se transformă într-un oarecare proces tehnologic. Artistul, care va interpreta duminică, de la ora 19.00, Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Franz Liszt, la Sala Radio, în cadrul evenimentului ”Lipatti 100”, mai spune că Lipatti nu i-a fost model deoarece marele pianist a atins perfecţiunea cu interpretările lui, în timp ce mulţi au fost seduşi poate doar de abilităţile lui artistice.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Duminică, la Studioul de Concerte ”Mihail Jora“ - Sala Radio din Bucureşti  - concertul aniversar ”Lipatti 100“ va fi susţinut de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Cristian Oroşanu.

Solişti vor fi soprana Teodora Gheorghiu şi pianiştii Sergiu Tuhuţiu şi Matei Rogoz. Evenimentul, susţinut cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, face parte din strategia Institutului Cultural Român de celebrare a Centenarului Lipatti în anul 2017. În program, vor fi lucrări de Dinu Lipatti (Concertino in stil clasic, trei lieduri pentru voce şi pian pe versuri de Paul Verlaine, Suita Şătrarii), alături de Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Franz Liszt. Actorul Ion Caramitru va recita din lirica lui Mihai Eminescu.

Ce înseamnă Dinu Lipatti pentru dumneavoastră ? Muzicianul v-a fost un model, având în vedere că aţi urmat Liceul ”Dinu Lipatti“?

Lipatti înseamnă, pur şi simplu, cel mai mare pianist din toate timpurile. Având în vedere perfecţiunea, la absolut toate nivelurile, pe care el a reuşit s-o atingă, pot spune că nu, nu mi-a fost niciodată un model, ar fi fost mult prea descurajant să fi avut ca model absolutul.

În ce mod a influenţat Lipatti muzica universală?

Influenţa lui Lipatti nu a fost una grozavă, aceasta în virtutea faptului că mulţi dintre cei care l-au ascultat au fost fie seduşi doar de perfecţiunea instrumentală, pianistică atinsă de către Lipatti, sau pur şi simplu nu erau capabili de a sesiza sau a intui sublimul interpretărilor sale - îmi vine greu să cred că acest sublim ar fi putut fi în mod deliberat ignorat. În consecinţă, foarte probabil în urma contactului cu interpretările lui Lipatti, mulţi muzicieni şi multe şcoli muzicale s-au rezumat la a tinde către doar acest tip de perfecţiune şi anume cea instrumentală, ceea ce este trist. Acest tip de perfecţiune reprezentă o calitate intrinsecă, necesară, în cazul lui Lipatti, fără de care el nu s-ar fi considerat capabil să transmită frumosul, sublimul şi misticul muzicii, acestea constituind tocmai măreţia ei. Rezumându-se şi tinzând doar către perfecţiunea pianistică, făcând astfel din ea un scop în sine şi considerând-o o calitate extrinsecă a artei interpretării, adesea, în zilele noastre, muzica îşi va fi pierdut din grandoare, sentimentul fiind că ea se transformă într-un oarecare proces tehnologic.

Ce semnificaţii are pentru dumneavoastră  Concertul nr. 1 pt. pian şi orchestră de Liszt, pe care îl veţi interpreta?

Concertul pe care urmează să-l interpretez este una dintre cele şapte lucrări concertante înregistrate de Lipatti. Seara de 15 ianuarie fiind dedicată şi memoriei lui Dinu Lipatti, era absolut obligatoriu ca lucrarea concertantă aleasă să figureze în seria de şapte concerte. În ceea ce priveşte însemnătatea lucrării, ea este cea pe care o are orice capodoperă a muzicii universale.

Cum priviţi ideea de a sărbători o zi a Culturii Naţionale?

Îmi este foarte greu să mă raportez la România sau la ceea ce ţine de ea… România face parte din mine, în consecinţa nu mă pot raporta la ea. La fel de puţin m-aş putea raporta la inima sau la ficatul meu.

De ce aţi ales să vă continuaţi cariera în străinătate? Ce alte proiecte aveţi în România?

Întâmplător am ajuns în Franţa, primind o bursă de studii în 1997, iar faptul că mă aflu încă aici, se datorează fie unor considerente de ordin familial, fie, de ce nu, şi unei inerţii. Nu am proiecte în România într-un viitor foarte apropiat.

Aţi mai colaborat cu Orchestra Naţională Radio?

Seara de 15 ianuarie va reprezenta pentru mine prima colaborare cu Orchestra Naţională Radio, nu însă şi prima colaborare cu instituţia Radiodifuziunii. Am realizat în studioul Jora, acum aproximativ 13-14 ani, o serie de înregistrări, care cred ca se regăsesc în arhivele Rodiodifuziunii, lucrări de Beethoven, Enescu, Prokofiev.

Cum aţi colaborat cu ICR până acum? Ce alte proiecte aveţi în derulare?

Colaborările cu ICR-ul de până acum au fost numeroase şi foarte bune. Spuneam, mai devreme, că nu am proiecte prevăzute în România, însă am proiecte, care urmează, sper, să se realizeze în colaborare cu ICR, pentru România. Este vorba despre serii de recitaluri, care urmează să se deruleze în ţări în care ICR-ul are reprezentanţe, precum şi în ţări în care instituţia nu este reprezentată, care să constituie o comemorare a centenarului lui Dinu Lipatti. Este vorba de un proiect destul de ambiţios, însă un proiect menit să comemoreze perfecţiunea nu are cum să fie altfel.

Matei Şerban Rogoz s-a născut în Bucureşti, în 1973. A absolvit Liceul de Muzică ”Dinu Lipatti“ la clasa Ligiei Pop. A urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, la clasa profesorului Sandu Sandrin. Din 1997, a urmat mai multe cursuri de perfecţionare, la Şcoala Normală de Muzică din Paris, cu Françoise Thinat, apoi la ”Mozarteum“ din Salzburg, unde a urmat cursurile de măiestrie ale pianistului Boris Bloch. A susţinut recitaluri în Bucureşti, Viena, Paris şi în alte oraşe din Franţa.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.