Comisia Naţională ”Limes”, care are rolul de a monitoriza siturile arheologice constituente ale Frontierei Imperiului Roman - vestigii situate pe teritoriul actual al României, a constatat în urma vizitei la siturile romane de la Alba Iulia, unde au avut loc recent lucrări de restaurare sau conservare, că structura originară pare să nu fie afectată, reconstituirile însă nu reflectă omogenitatea şi integritatea monumentelor reprezentate, iar soluţiile propriu-zise de restaurare a castrului roman de la Drobeta-Turnu Severin nu respectă criteriile de integritate şi autenticitate, aşa cum sunt definite de UNESCO.
”Aceste deplasări sunt necesare pentru stabilirea prin observaţie directă a gradului de integritate şi autenticitate referitor la siturile componente ale graniţei romane de pe teritoriul actual al României, condiţii esenţiale pentru includerea pe lista tentativă UNESCO”, se arată în anunţul publicat pe site-ul Ministerului Culturii.
Siturile romane de la Alba Iulia (Apulum), cuprinzând mai multe aşezări civile şi o fortificaţie construită şi ocupată de legiunea a XIII-a Gemina, reprezintă cele mai importante vestigii arheologice ale fostei provincii romane Dacia, făcând parte probabil din sistemul graniţei romane de vest, situate pe drumul imperial care străbătea provincia de la Sud la Nord.
Referirile din prezentul document vizează starea actuală a monumentelor arheologice vizibile, restaurate sau conservate, ale castrului legionar.
În contextul dat, lucrările de restaurare/ conservare au avut în vedere următoarele obiective antice: una din porţile castrului (porta principalis dextra), o mică porţiune din drumul principal al fortificaţiei (Via Principalis), împreună cu câteva structuri aferente şi o parte din clădirea comandamentului (principia).
Structura originară a monumentelor pare să nu fie afectată, însă nivelul de la care au fost reconstituite zidurile romane nu este reprezentat unitar, astfel că în cazul construcţiilor situate în vecinătatea traseului drumului roman, acesta este reprezentat diferit faţă de tronsoanele din zona porţii şi a clădirii comandamentului. De asemenea, zidurile sunt reconstituite în chip variat, la ultimele două obiective utilizându-se blocuri de piatră buciardată, fapt care nu are suport ştiinţific. Aşadar, sunt necesare explicaţii sau diferenţieri clare ale structurilor originale (antice) de cele moderne.
Deşi fac parte din acelaşi complex (castrul legionar) şi din sistemul frontierei Imperiului Roman, reconstituirile nu reflectă omogenitatea şi integritatea monumentelor reprezentate, element esenţial pentru design-ul urban şi organizarea spaţială a sitului antic, astfel încât să poată fi încadrate în criteriul nr. II al UNESCO stabilit pentru FRE (Frontiers of the Roman Empire).
În zona drumului sunt refăcute zidurile unor structuri diferite, poate chiar din faze distincte, dar fără explicaţii clare. Ziduri de susţinere sunt construite în aceeaşi tehnică cu zidurile romane refăcute. Pe de altă parte, şapa de ciment (cu var) de protecţie a zidurilor din zona drumului este diferită faţă de materialul utilizat la protejarea zidurilor din celelalte zone.
Intrarea prin poarta castrului se făcea prin două culoare, fiind reconstituite parţial două arcade, din nou într-o tehnică de construcţie diferită faţă de cea originală, aspect care nu este foarte problematic, însă trebuie explicat clar.
În zona clădirii comandamentului, intrarea laterală în basilica, situată în faţa încăperilor acoperite cu o structura modernă, este nerealistă, fiind executată din nou fără suport ştiinţific. Statuile de bronz ale unor împăraţi romani, deşi de bună calitate, se apropie mai mult de replici medievale. Or, nici poziţia acestora nu reflectă realitatea arheologică, cu atât mai puţin pe cea istorică, ci dimpotrivă induc publicului o impresie nefundamentată pe argumente ştiinţifice, chiar dacă poate fi înţeles până la un punct scopul educativ pentru care acestea vor fi fost amplasate. Mai mult, planul reconstituit al încăperii stindardelor (aedes) este neobişnuit. Dacă aceasta este realitatea arheologică, atunci avem de-a face cu o excepţie notabilă, structura fiind cu atât mai valoroasă. Detaliul în cauză ar fi trebuit explicat.
Lapidariul roman organizat în aer liber, în faţa încăperilor acoperite de structura modernă, este impresionant prin valoarea ştiinţifică a materialului epigrafic. Tocmai de aceea atragem atenţia că piesele sunt supuse în prezentunui proces accentuat de degradare din cauza schimbărilor climatice şi prin urmare este recomandabilă protejarea cât mai urgentă a acestora (preferabil într-un spaţiu închis) sau expunerea unor replici.
”Sugerăm în continuare ca pentru viitoarele proiecte de punere în valoare a monumentelor să fie implicaţi în mod nemijlocit specialiştii în domeniu, arheologii experţi cu specializare pentru arheologie clasică (fortificaţii romane), în primul rând cei ai Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, ţinându-se cont de standardele internaţionale privind restaurarea, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor, adoptate şi de România”, se arată în explicaţia Comisiei.
O situaţie similară a fost sesizată şi la Drobeta-Turnu Severin, unde a funcţionat un castru auxiliar încă din timpul războaielor dacice, menit să supravegheze şi să apăre podul peste Dunăre construit de împăratul Traian. Castrul a continuat să funcţioneze şi în epoca romană târzie (secolele IV–VI p. Chr.).
Situaţia găsită la faţa locului este departe de a fi însă mulţumitoare, chiar dacă lucrările sunt încă în curs, fără a se fi avansat foarte mult în cursul anului 2016, mai ales în ceea ce priveşte reabilitarea clădirii propriu-zise a muzeului.
Înainte de a prezenta analiza preliminară a soluţiilor de restaurare alese pentru castrul roman în acest caz, amintim doar superficialitatea lucrărilor de pregătire a proiectului şi, mai ales, lipsa unei evaluări de teren făcute în mod profesionist, care ar fi prevenit situaţia prin care proiectul construirii unui pavilion multifuncţional a fost amplasat într-o zonă din curtea muzeului doar aparent lipsită de monumente. Astfel, în momentul începerii lucrărilor de excavaţie mecanică pentru groapa de fundaţie a pavilionului multifuncţional amintit, în toamna anului 2010, după ce zona fusese descărcată de sarcină arheologică în urma unei cercetări superficiale, au fost descoperite structurile unui amfiteatru roman.
Chiar dacă amplasamentul pavilionului multifuncţional a fost mutat, după revizuirea proiectului tehnic, lucrările amintite au afectat grav laturile de Est, Sud şi Nord ale amfiteatrului, după cum a fost deja evidenţiat prin cercetările arheologice sistematice efectuate sub egida Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, coordonate de prof. univ. dr. Constantin C. Petolescu şi la care a participat şi unul dintre membrii Comisiei Limes, CS II dr. Florian Matei-Popescu.
De asemenea, lucrările de conservare şi restaurare a termelor romane, situate la Vest de amfiteatrul roman, s-au efectuat fără consultarea unor specialişti în arheologie şi arhitectură romană, fapt care a condus la mutilarea palestrei prin montarea unor coloane care nu respectă criteriul de autenticitate şi integritate a monumentelor antice, aşa cum sunt acestea definite de UNESCO.
Membrii Comisiei ”Limes” mai precizează: ”La castrul roman cercetările arheologice prealabile nu au fost efectuate sub conducerea unui specialist în arheologie romană, excavându-se destul de mult în ceea ce se credea a fi doar depunere modernă, rezultată în urma săpăturilor efectuate în anii 1960–1980. Numai că astfel de săpături au fost efectuate şi pe latura de Est a castrului, puţin cercetată în perioada menţionată, şi care ar fi necesitat o cercetare arheologică sistematică prealabilă. Cercetări arheologice de salvare s-au efectuat, din nou sub coordonarea unui arheolog expert care nu este specialist în arheologia epocii romane, şi la colţul de Nord-Vest al castrului, unde, după descărcarea de sarcină arheologică, a fost construită o clădire ce va avea rol de depozit al muzeului”.
Soluţiile propriu-zise de restaurare a castrului roman nu respectă, în opinia membrilor, criteriile de integritate şi autenticitate, aşa cum sunt acestea definite de UNESCO.
Astfel, ”au fost restaurate, fără a marca diferenţele, atât turnurile de colţ interioare, care datează din epoca romană timpurie, precum şi cele exterioare care datează din epoca romană târzie. Pentru publicul vizitator, dar şi pentru specialistul mai puţin avizat, această soluţie poate crea confuzii supărătoare. De asemenea, la colţul de Sud-Vest al fortificaţiei, unde în epoca medievală a fost construit un turn, s-a decis ca acesta să fie restaurat până la un anumit nivel şi să fie completat cu o structură de metal şi termopan, urmând ca în interior să fie organizat, cel mai probabil, un punct de informare. Pe lângă senzaţia supărătoare de kitsch, monumentul medieval, aşezat peste structurile antice, a fost astfel grav mutilat, situaţia actuală fiind aceea că ne aflăm în faţa unei construcţii moderne care nu se încadrează nicicum în peisajul general al monumentului”, a constatat Comisia.
La restaurarea curtinelor a fost folosită o piatră cu totul diferită de cea folosită în antichitate, nu a fost marcat în mod corespunzător nivelul antic şi s-a folosit prea mult beton, inclusiv sub forma unor cofraje (mai ales pe latura de Nord a fortificaţiei).
În interiorul fortificaţiei, s-au făcut mai ales lucrări de consolidare a restaurărilor făcute în anii 1960-1980, fără a se pune la îndoială calitatea şi relevanţa acestora. Mai mult, în praetentura sinistra, structurile barăcilor restaurate în anii 1960-1980, şi care mai păstrau pe alocuri părţi din fundaţiile de piatră originare, au fost scoase cu totul şi refăcute pe acelaşi amplasament. Peste tot nu se mai pot decela nivelurile antice şi mai ales nu au fost marcate în mod corespunzător structurile romane timpurii şi cele romane târzii, fapt ce creează confuzie, deopotrivă vizitatorului avizat şi chiar specialistului.
”Sugerăm în continuare ca pentru viitoarele proiecte de punere în valoare a monumentelor romane de la Alba Iulia şi Drobeta-Turnu Severin să fie consultaţi specialiştii în domeniu, arheologii experţi (în primul rând cei ai Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia pentru cele de la Apulum, iar pentru cele de la Drobeta, având în vedere lipsa unor specialişti în arheologia epocii romane încadraţi la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, a specialiştilor de la Bucureştişi Cluj-Napoca, după modelul echipei de cercetare de la amfiteatrul roman) ţinându-se cont de standardele internaţionale privind restaurarea, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor, adoptate şi de România”, au precizat membrii Comisiei LIMES.
Programul Naţional ”Limes”, program multianual (2015-2020) de cercetare şi de valorificare a rezultatelor cercetării în vederea realizării documentaţiei necesare pentru clasarea ca monument istoric, potrivit Legii 422/2001, republicată cu modificările ulterioare şi înscrierii pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial-UNESCO a obiectivelor de patrimoniu cultural imobil ce au alcătuit frontiera Imperiului Roman, pe teritoriul României.
Comisia Naţională ”Limes” este formată din Felix Marcu, Ovidiu Ţentea, Alexandru Popa, Sorin Nemeti, Szilamér Pánczél, Ioan Carol Opriş, Coriolan Opreanu, Sorin Cociş şi Florian Matei-Popescu.
Pe 23 septembrie, Ministerul Culturii a transmis că a prevăzut sumele necesare pentru înscrierea pe Lista Tentativă a UNESCO a graniţei romane a provinciei Dacia, acest proces făcând parte din Programul Naţional ”Limes”. Înregistrarea pe lista tentativă naţională trebuie făcută până la sfârşitul lunii septembrie, iar instituţiile responsabile - Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni -, au identificat şi cartat 364 de situri în zonă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
