La 33 de ani de la Revoluţia română, a venit cu adevărat momentul să renunţăm definitiv la mentalitatea comunistă în ceea ce priveşte educaţia copiilor noştri. În calitate de deputat şi cadru didactic, consider că este nevoie să completăm programa şcolară şi să schimbăm percepţia, deseori eronată, despre anumite evenimente petrecute în timp.
Avem nevoie de modificări de esenţă, astfel încât tânăra generaţie să cunoască adevărata istorie a românilor, dar şi pe acei oameni pe nedrept uitaţi, care merită să-şi găsească un loc binemeritat în manualele de profil.
Încă există, din păcate, numeroase documente, fapte şi mărturii necunoscute sau, mai mult, interzise în vremea dictaturii comuniste, care au rămas la stadiul de enigmă pentru mulţi dintre români. Dacă ar fi salvate şi prezentate publicului larg, sunt sigură că ele ar constitui baza unei veritabile istorii reale a românilor, aşa cum nu ne-a fost permis să o cunoaştem şi să o învăţăm în ultimii 75 de ani.
Istoricii ştiu că în cronologia vremurilor sunt evenimente cruciale şi personalităţi marcante ale culturii, vieţii politice şi militare ignorate cu bună ştiinţă, sau chiar excluse fără drept din istorie! Motivul a fost generat de faptul că „eroii” perioadei comuniste, în goana lor propagandistică de a menţine prim-planul societăţii cu idoli închipuiţi, pentru a controla minţile românilor, nu puteau permite reprezentarea adevăratelor lecţii de istorie, cu personajele reale şi făuritoare de fapte înălţătoare pentru naţiune. Românul comunist în formare nu avea nevoie decât de idei, sloganuri şi teorii pliabile perfect pe doctrină, nu să cunoască românii care au schimbat cursul istoriei.
Între marile nume uitate ale României aş vrea să-l amintesc pe generalul de armată Nicolae Şova, eroul naţional din comuna Poduri, alături de alte două personalităţi uriaşe ale istoriei românilor, mareşalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan.
Generalul martir Nicolae Şova, de la naşterea căruia s-au împlinit zilele trecute 137 de ani, fiu al Bacăului, a participat activ la cele două războaie mondiale, unde a făcut cinste României, Armatei, dar şi locului în care s-a născut, comuna Poduri. Ferm şi neplecat, disciplinat, cu cunoştinţe militare şi generale dezvoltate, hotărât, cu curajul opiniei, minuţios în lucrările sale, brav şi priceput ofiţer de război, este considerat ca fiind printre marii noştri generali de război, care vor fi înscrişi ca un adevărat erou în istoria neamului.
Nicolae Sova s-a născut pe 9 noiembrie 1885, în comuna Poduri din judeţul Bacău, într-o familie modestă, fiind nevoit să muncească pe brânci până la terminarea liceului. În 1911 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti şi a fost promovat la gradul de sublocotenent. După ce a urmat cursurile Scolii Speciale de Infanterie, a fost avansat la gradul de locotenent, participând la cel de-al doilea război balcanic în 1913.
Remarcabilele succese i-au adus numeroase distincţii militare si în timpul primului război mondial, când a fost avansat la gradul de căpitan şi a primit comanda Companiei de mitraliere a Regimentului cu care a obţinut numeroase victorii. Ca şi comandant al Scolii de Mitraliere de pe lângă Statul Major al Armatei a 2-a, a dat dovadă de eroism şi a fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler şi cu „Steaua României” clasa a IV-a, cu panglica de Virtute Militară. O altă decoraţie pe care a primit-o a fost şi Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizaţie”. A fost ataşat militar al statului român la Viena, iar la întoarcerea în ţară a fost avansat la gradul de general de brigadă. A participat la cel de-al doilea război mondial, iar pentru meritele deosebite a fost avansat în 1944 la gradul de general de corp de armată, fiind răsplătit printre altele şi cu Medalia „Virtutea Maritimă”.
A urmat o perioadă grea în viaţa generalului, forţat să se pensioneze în 1945, condamnat apoi la zece ani de închisoare, acuzat de crime de război şi totodată fiindu-i confiscată averea. În condiţiile grele din detenţie, generalul s-a îmbolnăvit, iar după anularea deciziei nefireşti luată împotriva sa, a fost decorat pentru „merite deosebite în opera de construire a socialismului”. Nicolae Şova a fost şi ctitorul bisericii cu hramul „Sf.Gheorge, Sf.Nicolae şi Înălţarea Sfintei Cruci” din Iveşti, judeţul Galaţi, ridicată în memoria eroilor care s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord. Generalul Şova s-a stins din viaţă la 12 martie 1966, la Bucureşti.
Cred cu tărie că toţi românii trebuie să fie mândri de calitatea de demni urmaşi ai acestor înaintaşi, ofiţeri model ai Armatei Române, apreciaţi pentru excepţionalele lor calităţi de comandanţi şi pentru bravura şi dăruirea în luptele purtate.
Deputat PNL Bacău,
Elena HĂRĂTĂU
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
