Privind din exterior, când vine vorba de dogmele creştine am putea spune că acestea însumează o serie de tradiţii străvechi. Îmbrăcămintea specifică pentru preoţi este una mai degrabă simbolică şi în variante actuale este menită să facă cinste meseriei, să cinstească divinitatea. Controversa o văd unii în faptul că există opulenţă şi firul aurit, deja un laitmotiv în designul acestor tipuri de îmbrăcăminte, stârneşte păreri contradictorii.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Privind din exterior, când vine vorba de dogmele creştine am putea spune că acestea însumează o serie de tradiţii străvechi. Îmbrăcămintea specifică pentru preoţi este una mai degrabă simbolică şi în variante actuale este menită să facă cinste meseriei, să cinstească divinitatea. Controversa o văd unii în faptul că există opulenţă şi firul aurit, deja un laitmotiv în designul acestor tipuri de îmbrăcăminte, stârneşte păreri contradictorii.

Veşmintele preoţilor sunt însă şi un cumul de semnificaţii şi denotă preţuire pentru cel în numele căruia se slujeşte. Ca semn de respect şi supunere, preotul îmbracă o anumită ţinută când susţine liturghia. Se consideră că o misiune atât de nobilă şi de sfântă ce merită nu doar un cadru anume, ci şi o ţinută corespunzătoare. Încă din vremurile străvechi s-a decis ca slujitorii să se înfăţişeze în faţa lui Dumneuzeu purtând costume clericale. Există o mare diferenţă între acesta şi hainele celor de rând, prin formă, croi, dar şi culori. Mai ales pentru semnificaţia acestuia, s-a impus şi măsura drastică de a pedepsi pe cei care nu se supun regulilor – suspendare pe o durată de 7 zile.

Veşmintele preoţilor

Ca o regulă generală, veşmintele cu care se îmbracă preoţii în afară momentelor de slujire trebuie să fie lungi, întunecate, astfel de aspecte denotand bună cuviinţă şi icoana smereniei. La polul opus, când vine vorba de veşmintele purtate la momentele de slujire sunt radical altfel, prin formă şi culoare. Sunt impunătoare, ornamentate bogat şi de o varietate cromatică ce poate compensează cu ţinuta simplă şi neagră purtată de zi cu zi.

Nu numai preoţii sunt privilegiaţi de astfel de ţinute, căci şi ce în pregătire spre a deveni cândva preoţi au ţinute speciale în cadrul slujbelor. O demonstrează cel mai bine nişa de stihare copii.

Care este rostul unei astfel de orânduiri? Nu doar că tradiţia merge mai departe, însă se pare că ţine de cadrul ceremonial specific liturghiilor. Aceste ţinute sporesc duhul evlaviei şi totodată îi inspiră pe credincioşi în a respecta pe slujitorii Domnului. Se creează astfel o atmosferă deosebită şi impunătoare.

Se distinge în mod special motivul crucii regăsit pe mai toate ţinutele preoţeşti. Acesta este de fapt semnul împăcării şi a izbăvirii noastre din păcat. După cum spune istoria creştinismului, prin cruce s-a ajuns la mântuirea neamului.

Ceea ce puţini ştiu însă este că nu podoaba în sine a hainelor contează. Lumea se raportează foarte mult la partea materială, se interesează de haine preotesti pret, când de fapt explicaţia este alta. Veşmintele liturgice din cultul Legii Noi trebuiau să se deosebească într-un fel sau altul de cele din cultul Legii Vechi; se aseamănă cu jertfele de la templul iudaic ce reprezentau jertfa Fiului lui Dumnezeu. Tocmai din această cauză se pare că veşmintele preoţilor sunt confecţionate din materiale scumpe, cu străluciri şi podoabe. Iar semnul crucii  nu are cum să lipsească, întrucât este mărturia de jertfă şi biruinţă, cinstea şi lauda credincioşilor.

Deşi în fapt, un reper biblic despre astfel de veşminte aminteşte despre simplitatea lor, Matei X, 10; Marcu VI, 9, se consideră că cel care slujeşte în faţa lui Dumnezeu nu se poate prezenta altfel decât cu o dispoziţie sufletească corespunzătoare şi cu veşminte special adaptate, conform cu misiunea sacră.

Chiar şi cei care le confecţionează urmează un ritual anume. Producători precum Vesminte Bisericesti pot realiza ţinutele specifice cu decoraţiuni specifice, care în fond să fie o închinare pentru sărbătoarea în preajma căreia se poartă setul de veşminte. Aceştia pot confecţiona de asemenea şi acele acoperăminte pentru biserică, specifice moaştelor. Se spune că ritualul lor include în primă fază o perioadă de post şi rugăciune, urmând să realizeze broderiile şi lucrarea în sine cu maximă dăruire şi suflet curat.

Realizarea veşmintelor bisericeşti nu este totuşi o industrie. Nu le realizează oricine, nu le vinde oricine. Este o apropiere cu această lume, nevoia de a înţelege pe deplin rolul lor şi confecţionarea acestora ţinând cont de nevoie, calitate şi de interpretarea în plan simbolic al unui dar oferit divinităţii. De aceea, nu mulţi sunt cei care s-au specializat pe această nişă. Sunt apreciaţi cei precum Crilovic, pentru că şi-au dedicat ani din viaţă acestui segment de public şi ştiu că mai departe de partea aspectuală, aceste veşminte au un profund sens şi explicaţie. 

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.