Sistemul de frânare este printre cele mai importante componente ale maşinii – asigură manevrabilitatea autoturismului ţinând cont de viteză şi de gradul de încărcare al maşinii şi este folosit de asemenea pentru a preveni deplasarea maşinii în cazul în care şoferul trebuie să realizeze o parcare în pantă.
Unul dintre cele mai răspândite sisteme de frânare, ce se regăseşte pe majoritatea autovehiculelor produse în ziua de astăzi, este sistemul hidraulic cu structura discuri de frână. Modul de funcţionare al acestuia se bazează pe modul de repartiţie al forţei de frânare pe cele două punţi componente. Astfel că, în timp ce primul circuit realizează frânarea pe puntea din faţă, cel de-al doilea va realiza acest lucru dar pe puntea din spate.
Construcţia sistemului de frânare
- Pedala – prin apăsarea acesteia, şoferul activează sistemul.
- Servofrâna – aceasta multiplică de câteva ori forţa aplicată pedalei de frână, pentru ca sistemul să funcţioneze eficient.
- Cilindrul de frână principal – acesta creează presiunea necesară pentru operarea multor mecanisme de acţionare.
- Ţevi şi furtunuri – furnizează lichidul de lucru către cilindri.
- Pistoane – presiunea lichidului le forţează afară din cilindri, astfel apăsând plăcuţele de frână pe discuri.
- Etrierul – este folosit ca şi carcasă pentru pistoane şi plăcuţe. În cazul componentelor plutitoare, suportul etrierului presează una dintre plăci pe disc.
- Plăcuţele – sunt elemente ale perechilor de fricţiune, având o suprafaţă de frecare. Când şoferul apasă pedala, acestea sunt apăsate pe disc. Forţa de frecare creată între ele opreşte mişcarea de rotaţie a roţilor.
- Discurile – este al doilea element al perechii de fricţiune. Este montat pe butucul de roată, rotindu-se împreună cu acesta.
Operarea sistemului de frânare pe o maşină este binecunoscută de orice şofer – începător sau cu experienţă. Concret, conducătorul auto va aplica o forţă de apăsare a pedalei de frânare ce va deplasa astfel tija piston a servomecanismului. Acesta apoi va amplifica forţa de apăsare pe pedală şi o va transmite mai departe pistonului pompei centrale. Această pompă face conversia forţei din tija în presiune în timp ce cele două pistoane ale acesteia măresc presiunea lichidului de frână din conductele rigide şi cele flexibile. Presiunea realizată astfel a lichidului de frână se va transmite mai departe frânelor cu disc şi frânelor cu tambur. În cazul în care apare o avarie la unul dintre cele două circuite, sistemul va continua să rămână funcţional datorită celui de-al doilea circuit. Rezervorul cu lichidul de frână conectat la pompa centrala are rolul de a compensa fluctuaţiile de volum de lichid din sistemul de frânare.
În timpul procesului de frânare, puntea din faţă a maşinii este încărcată cu o greutate mai mare decât cea a punţii din spate, datorită deceleraţiilor. Iar pentru a preveni frânarea excesivă a punţii din spate care poate provoca blocarea roţilor acesteia, supapa de reglare a presiunii va modula presiunea de frânare a punţii din spate pentru a se adapta încărcării automobilului.
Sistemul de frânare de mână acţionează strict asupra roţilor punţii din spate prin intermediul levierului şi al cablului.
Sfaturi de întreţinere ale sistemului de frânare
- Înlocuiţi lichidul la fiecare 2–3 ani. Acesta absoarbe umezeala prin porii furtunurilor de cauciuc. Cu timpul, concentraţia de apă din lichidul de frână sporeşte, iar punctul său de fierbere scade semnificativ. Dacă lichidul fierbe, apar bule de aer în sistem , fapt ce scade dramatic eficienţa acestuia.
- Înlocuiţi furtunurile la fiecare 5 ani. Cauciucul şi alţi polimeri din care sunt realizate sunt predispuse la uzură şi tăiere. Cu timpul acestea îşi pierd elasticitatea. În consecinţă, presiunea înaltă creată în sistem este neutralizată de lăţimea excesivă a furtunurilor. Presiunea rămasă este insuficientă pentru mişcarea plăcuţelor sau saboţilor şi pentru apăsarea lor pe disc sau tambur.
- Măsuraţi regulat grosimea discurilor şi plăcuţelor şi înlocuiţi-le în caz de nevoie. Un disc uzat poate chiar să crape. Din cauza uzării şi ruperii garniturii de frecare, este imposibilă atingerea nivelului recomandat de frecare.
- Lubrifiaţi şuruburile de ghidare ale etrierului şi înlocuiţi din când în când elementele de etanşare. În acest fel veţi preveni blocarea ansamblului şi uzarea neuniformă a plăcuţelor.
- Folosiţi garnituri anti-scârţâit. Acestea vă vor ajuta să evitaţi scârţâitul şi să frânaţi mai confortabil.
Simptome ale defecţiunilor
Când se aprinde lumina de avertizare a nivelului lichidului de frână, de obicei înseamnă că unele componente ale sistemului de frânare prezintă scurgeri. În acest caz, puteţi observa bălţi galbene, de culoarea chihlimbarului, roz, gri, albastre sau mov sub vehicul după ce a fost parcat o vreme, de obicei în jurul roţilor.
Maşina poate trage într-o parte, fapt ce indică adesea blocarea etrierului. Simptome asemănătoare apar şi atunci când pătrunde ulei pe plăcuţe, pe când creşterea cursei pedalei sau rezistenţa mică a pedalei indică de obicei prezenţa aerului în sistem.
Cauzele defecţiunilor
De cele mai multe ori, problemele apar când şoferul ignoră înlocuirea la timp a componentelor sistemului de frânare. De exemplu, un etrier blocat poate determina uzarea neuniformă a plăcuţei şi deteriorarea discului de frână. Elementele de etanşare şi furtunurile vechi îşi pierd elasticitatea şi crapă, provocând scurgeri la sistem. Manşoanele uzate ale şuruburilor de ghidare duc adesea la pătrunderea murdăriei şi umezelii la piesele ce intră în contact, fapt ce duce la corodare şi blocare. Condusul agresiv poate determina deformarea discurilor.
Sursa informaţiilor este https://www.autodoc24.ro/piese-de-schimb/sistem_de_franare
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
