"Auzi, mă gândeam să facem nişte «litălşi» la grătar în seara asta, în curte", mi-a spus gazda mea primitoare, ceea ce m-a făcut să cred că vom cumpăra nişte carne tocată de la vreun magazin arăbesc din zonă pentru a fi transformată în mici. Câteva ore mai târziu avea să mă lovească realitatea - în Londra românii trăiesc fix ca acasă.
Magazinele alimentare cu produse româneşti din zona de nord-vest a Londrei, Harrow - Edgware, întâlnite la tot pasul te fac să te simţi pe undeva pe la Piaţa Obor. Intri în magazinul Bucovina, de unde se aude muzică populară şi găseşti românii care stau la coadă să cumpere telemea sau carne de mici la 6 lire şi jumătate kilogramul. Pufuleţii, muştarul de Tecuci, salamul bănăţean sau jumările nu au ieşit din preferinţele culinare ale românilor londonezi, chiar dacă stau de ani de zile în Anglia. "Eu nu pot să mănânc brânza asta a lor, nu-mi place. Mă duc mereu la magazinele româneşti şi îmi cumpăr telemea de-a noastră", îşi destăinuie un conaţional preferinţele culinare, nefiind deloc încântat de cedar-ul maturat englezesc.
O vizită scurtă într-un alt magazin românesc aduce discuţia despre Brexit şi viitorul românilor din Anglia. Vânzătoarea, o femeie trecută puţin de 50 de ani e de doar două luni în Londra. Vine periodic din Suceava să mai pună un ban deoparte. "Ce să facem, venim aici, muncim câteva luni, apoi ne întoarcem acasă la copii. Cel mai greu îmi e fără familie, să fiu departe de ei. N-am învăţat limba, dar nici nu-mi trebuie, că majoritatea clienţilor sunt români. Acum să vedem ce se întâmplă cu ieşirea asta a lor din Europa, deocamdată nimeni nu ştie nimic, dar după capul meu eu zic că trebuie să se întâmple ceva, nu?", povesteşte femeia.
În zonă sunt atât de mulţi români încât până şi turcii, polonezii sau indienii angajaţi în magazinele cu specificul lor îţi mulţumesc în limba română pentru că ai cumpărat de la ei. Pe străzile din cartier românii se cunosc între ei, se opresc şi discută ca între vecini, tabloul fiind acelaşi din orice zonă periferică a Bucureştiului sau de oriunde din ţară. Centrul Londrei îl vizitează doar când lucrează în zonă sau în zilele libere.
Un centru comercial destul de mare din zona de nord a Londrei este plin de români. Îi întâlneşti în fiecare magazin, chiar şi pe una dintre aleile din zona comercială, unde un conaţional cântă cu foc la saxofon balada cucului din Bucovina.
Economii de 500 de lire pe lună pentru un muncitor necalificat
Ceea ce îi face pe oameni să aleagă Londra sunt, evident, salariile cu care sunt recompensaţi pentru muncile de cele mai multe ori foarte grele şi de care englezii sunt străini odată cu venirea imigranţilor. Un muncitor necalificat, în construcţii, câştigă undeva pe la 1.200- 1.300 de lire pe lună, iar femeile care merg la curăţenie, mai puţin cu 2-300 de lire. "Un calificat ajunge şi la 1200 – 1.300 de pounds peste un labourer, cum li se spune aici muncitorilor necalificaţi. Adică dublu. Dar o duc foarte bine şi cei fără o meserie. Păi din 1300, să zicem, îşi plăteşte chiria vreo 4-500, îşi plăteşte taxele şi poate să pună deoparte, asta dacă nu bea şi nu fumează, vreo 500 de lire. Păi face cineva banii ăştia în ţară? Sunt bani buni, dar îţi trebuie chibzuinţă. Se scoală dimineaţa la 5, merge două ore cu bus-ul, că distanţele sunt lungi şi nu-şi permit să ia metroul şi muncesc până seara. Acum au apărut multe firme româneşti, nici nu mai au nevoie de înveţe engleza, le spun şefii români ce au de făcut. Şi românii tot deschid diverse afaceri, pentru că aici, încă mai merge treaba, eu nu am văzut o firmă sau un magazin să dea faliment. Să vedem ce o să fie după Brexit-ul ăsta, dar acum e bine", povesteşte Cristi, fost muncitor şi el, acum alegând taximetria, o muncă mai uşoară.
Ideea e întărită şi de editorul Ziarului Românesc, un săptămânal distribuit gratuit românilor din regat, plin de publicitate la case de avocatură, companii de transfer de bani, companii de transport persoane, firme de contabilitate, cabinete medicale, magazine, restaurante sau saloane de coafură. Cele şase pagini de mică publicitate sunt ocupate cu precădere de anunţuri în căutare de muncitori. Piaţa londoneză caută încă forţă de muncă românească în domeniul construcţiilor, cu sau fără pregătire de specialitate, dar şi în domeniul hotelier sau sanitar. Tot aici se oferă spre închiriere românilor camere duble sau triple la preţul de 1000 de lire pe lună sau 500 de lire pentru o cameră single.
"Majoritatea muncitorilor sunt veniţi singuri în Anglia, fără familii şi caută camere single. Ce înseamnă asta? Păi o cameră de 6-7 metri pătraţi în care e un pat şi un dulap. Şi are acces la baie, evident. Preţul unei camere este de aproximativ 500 de lire pe lună, cu sau fără alte cheltuieli, depinde de situaţie. Şi eu am actele necesare să închiriez o casă cu trei camere, să zicem, pe care o subînchiriez românilor care nu au dobândit încă acest drept. Aici e mai greu, nu poţi să te duci pur şi simplu la o agenţie imobiliară fără să ai referinţe, nu te bagă nimeni în seamă", a declarat pentru News.ro, un român stabilit la Londra de mai mulţi ani.
Ajutor de 1.700 de lire din partea statului englez pentru familiile defavorizate
O altă categorie de români care aleg Regatul Unit pentru a trăi sunt cei plecaţi cu toată familia, care beneficiază de ajutor financiar din partea statului englez. O familie cu doi copii în care doar bărbatul munceşte primeşte un ajutor substanţial din partea englezilor 1.700 de lire pentru chiria casei şi alocaţia minorilor. Pentru depunerea tuturor documentelor necesare angajează avocaţi sau contabili, tot români, care cunosc legislaţia britanică.
Dar nu toţi românii ajunşi în Anglia sunt în căutare de slujbe curate. „Sunt destui veniţi cu fete la produs, îi ştiu pentru că îi duc în diverse locuri cu taxiul. Mai sunt şi alţii cu domnişoare cu masaje mai mult sau mai puţin erotice”, povesteşte un taximetrist pentru News.ro.
O altă sursă de venit rapid şi nemuncit este „ţeapa” dată băncilor. După un anumit interval de timp, în care a muncit în Marea Britanie, un imigrant câştigă dreptul de a face un împrumut la bancă, pe care mulţi nu-l mai returnează, alegând să se întoarcă în ţară.
Brexit - o posibilă problemă, rasismul - cazuri rare
"Mie nu mi s-a întâmplat până acum să-mi spună cineva că sunt emigrant şi că după Brexit o să plec, dar i s-a întâmplat soţiei. Într-un magazin a intrat un turc sau indian în vorbă cu noi şi a întrebat-o ce o să facem acum, dacă o să ne întoarcem în România. Dar cred că aceeaşi problemă se punea şi în cazul lui. O să vedem ce se întâmplă, pentru că din câte am înţeles poate dura şi doi ani ieşirea lor", a spus Mircea, un tânăr venit cu soţia şi cei doi copii la Londra de 5 ani.
Mai există însă din când în când şi cazuri de rasism din partea englezilor, dar foarte rare. "Am văzut şi eu ştirea cu magazinul românilor din Norwich care a fost incendiat, dar eu de când sunt în Londra nu am auzit de cazuri atât de grave. Da, mi s-a întâmplat o dată să mă simt prost când secretara de la şcoala copilului mi-a spus pe un ton rece şi dispreţuitor că nu are nimic de împărţit cu mine, când am rugat-o să-mi împrumute pentru un minut unul dintre cele 20 de pixuri de masa ei pentru a completa o cerere. Dar în rest nu există acte de rasism. Copiii sunt bine integraţi la şcoală, sunt de toate neamurile în clasă, se ocupă de fiecare la fel, nu există discriminare", povesteşte o mamă a doi copii din România.
Ionela, o tânără venită de câteva luni în Londra, a asistat însă la o scenă care a marcat-o: "Eu am asistat la o scenă oribilă la un magazin, unde vânzătoarea era româncă. Clientul din faţa mea i-a răspuns la formula de politeţe la plecare cu un surâs fals, după care l-am auzit foarte clar când s-a întors spunându-i târfă străină. Mi s-a părut josnic. Dacă tot avea ceva împotriva ei, putea să nu mai mimeze politeţea aia arătată iniţial".
Când Şoseaua Colentina devine cod secret al suspecţilor români
Un muncitor român a povestit pentru News.ro o întâmplare petrecută pe Aeroportul Stansted de lângă Londra, la întoarcerea în ţară, când a devenit suspect pentru poliţia britanică, alături de alţi trei colegi, dintr-o neatenţie. "Am plecat împreună cu trei arhitecţi să amenajăm o cafenea a unui român stabilit într-un orăşel la vreo 200 de kilometri de Londra. Am rezolvat treaba şi la plecare, ne-a rămas în două borcane un adeziv cu care am lipit nişte foiţe de cupru în cafenea şi un lac, iar una dintre arhitecte le-a lăsat în camera de hotel, deşi substanţele erau destul de scumpe, de teamă să nu se spargă în bagaje. De la greşeala asta am ajuns să fim suspecţi pe aeroport”, povesteşte Cătălin.
Regulile de securitate în Marea Britanie sunt stricte şi sunt respectate chiar şi de către angajaţii hotelului, care colaborează cu poliţia şi cu lucrătorii de la aeroport: „Am ajuns în aeroport şi beam câte o bere scumpă, de 7 lire, când auzim numele a doi dintre noi, care erau chemaţi prin staţie la nu ştiu ce birou. Nu au apucat decât să se ridice, că poliţia era în spatele nostru. Ne-am ridicat toţi şi ne-au luat pe toţi patru. Ne-au dus într-un birou cu o masă şi patru scaune, toate prinse în podea, ca să nu le dai în cap cu ele. Şi a urmat o jumătate de oră de întrebări, ce am făcut în Anglia, unde am lucrat, cât am stat, ce materiale am folosit, ce substanţe, tot, tot, tot. La un moment dat ne pune să scriem adresele de domiciliu şi eu mă apuc de scris «Sos Colentina 24A, Bl» şi aşa mai departe. Poliţistul mai să facă infarct, ce înseamnă Sos, că e cod secret, un SOS ceva. Transpirase tot şi întreba de ce am scris SOS. I-a explicat colegul meu că «Şos. e street la voi» şi s-a mai calmat. Ne-a dat drumul după mai bine de o jumătate de oră, după ce a venit rezultatul analizelor adezivului şi lacului din borcane. Avionul a întârziat pentru că ne aşteptase pe noi".
Românii din Londra s-au strâns în comunităţi mai mici sau mai mari, se ştiu cartierele în care sunt în număr mare şi sunt căutate de cei nou-veniţi pentru o mai uşoară acomodare în Anglia. Pentru că nu numai circulaţia e pe dos în Regatul Unit, dar spre deosebire de România regulile impuse de autorităţi sunt păstrate cu sfinţenie. Iar românul a învăţat să le respecte, pentru că un chiştoc de ţigară aruncat pe trotuar sau o gumă de mestecat îi poate scoate rapid peste 50 de lire din buzunar, alte încălcări putând duce chiar la pierderea anumitor privilegii de care se bucură în Marea Britanie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
