Oraşul, cu bune şi cu rele. Cu necunoscuţi şi prieteni. Cu studenţi şi bunici. Cu biciclete, cărucioare şi trafic intens. Cu multă agitaţie, culoare şi alegeri de făcut la fiecare pas. Locul unde trăiesc, gândesc, muncesc şi se exprimă două treimi dintre europeni. Însă în special locul în care se adună oportunităţile.
Dacă veşnicia s-a născut la sat, progresul se maturizează, cu siguranţă, la oraş. Aici se construiesc echipele multidisciplinare care inventează lucruri nemaivăzute, pentru că din colaborare şi resurse puse în comun apare noul. Laboratoarele şi universităţile permit colectivelor de entuziaşti care împărtăşesc o pasiune să şi-o ducă până la capăt şi s-o materializeze în rezultate palpabile. În ultimele câteva secole, de la revoluţia industrială, descoperirea şi apetitul pentru tehnologie au fost motoare ale creşterii bunăstării.
Însă modelul economic utilizat până de curând a fost unul simplist: săpăm după materii prime, le găsim şi le procesăm, le transformăm în produse de larg consum, iar după ce ele vor fi servit cumpărătorilor, îşi găsesc, invariabil, sfârşitul în groapa de gunoi. Fără complicaţii inutile, liniar, mereu spre progres şi noutate, acest model pare să-şi fi atins, deja, limitele, dovedindu-se de-a dreptul iresponsabil.
Soluţia începe să se întrevadă, şi nu stă în simpla încercare de reciclare a unora dintre produsele expirate, ci într-o schimbare de paradigmă, ce trebuie să aibă loc chiar la baza lucrurilor, adică în modul în care ne gândim economia şi accesul fiecărui membru al societăţii la servicii şi produse: economia circulară. Aceasta pune accentul, în principal, pe proiectarea inteligentă a produselor, astfel încât să aibă o viaţă mai lungă, să poată fi reparate sau reutilizate creativ, şi apoi materia primă să poată fi lesne reintrodusă în circuitul economic. Pe de altă parte, economia circulară poate produce rezultate prin construirea unor mecanisme, a unor reţele şi a unor comunităţi prin care societatea să ofere accesul la servicii fără a se cumpăra, neapărat, produsele. Este ceea ce se numeşte economie colaborativă, şi poate presupune, de exemplu, utilizarea în comun a maşinilor/ bicicletelor, crowdfunding pentru soluţionarea problemelor sau colaborarea pentru a învăţa cum să repari sau să reutilizezi produsele.
Până la urmă, toate aceste eforturi se pot sintetiza într-un singur cuvânt: chibzuială. Să facem lucrurile cu grija faţă de resurse pe care o dovedeau (şi o dovedesc în continuare) cei de la sat. Este oarecum ironic că însăşi tehnologia este aceea care ne învaţă că trebuie să ne întoarcem în acelaşi loc, la înţelepciunea populară. Satul, cu bune şi cu rele, cu felul său de a gândi, replicat de mii de ani, de-o veşnicie, confirmat de progresul oferit de oraş. Iar avantajul acestei abordări este că ea poate fi aplicată de fiecare dintre noi, nu doar de companiile producătoare sau furnizoare de servicii. La noi acasă, la servici, în grădina din spatele casei, pe stradă, la cumpărături, în călătorii şi în vacanţă.
Vă invităm pentru câteva zile, în mijlocul oraşului, la UrbanFest, într-o agoră a consumului responsabil, un fel de Poiană a lui Iocan din care să aflăm cum să economisim resursele, ale noastre şi ale societăţii deopotrivă, fără să facem rabat de la calitatea vieţii.
Mai multe detalii despre eveniment gasiti aici
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
