Regizorul Mehmet Can Mertoğlu, care a fost recompensat anul acesta, pentru lungmetrajul de debut, ”Albüm”, cu premiul Révélation France 4, decernat la Festivalul de Film de la Cannes, şi cu trofeul Heart of Sarajevo, a vorbit într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre dificultăţile întâmpinate în Turcia privind producţia filmului, despre colaborarea cu partea română de producătorii, şi spune că va pleca din ţara sa, pentru a evita înrolarea obligatorie în armată.
Invitat al Les Films de Cannes à Bucarest şi al ediţiei de Timişoara, care are loc de vineri până duminică, cineastul, în vârstă de 28 de ani, mai povesteşte în interviu despre cum situaţia politică din ţara sa a dus la amânarea şi chiar anularea mai multor proiecte cinematografice şi despre modul în care oamenii o resimt.
”Atentatele din Turcia au fost groaznice, văd frica în ochii oamenilor de acolo”, povesteşte regizorul.
Plănuieşte să se mute din Istanbul, pentru câţiva ani, în Franţa, pentru a nu fi nevoit să se înroleze în armata turcă, şi afirmă că Bucureştiul îi displace, la fel de mult ca Ankara.
”În acest moment al carierei mele, nu vreau să petrec un an şi jumătate în armată. Este periculos şi greu”, a mai afirmat el. Potrivit explicaţiilor date de regizor în seara premierei româneşti a filmului său, dacă un turc locuieşte şi munceşte cel puţin trei ani în străinătate şi poate achita o taxă de 1.000 de euro, nu mai este nevoit să satisfacă serviciul militar.
”Albüm”, coprodus de Oana Iancu şi Călin Peter Netzer, cu actorii Sebnem Bozoklu şi Murat Kiliç în rolurile principale, va fi lansat în cinematografele româneşti pe 25 noiembrie, iar după aceast moment, spune Mehmet Can Mertoğlu, speră să poată vedea câteva locuri interesante din România.
Lungmetrajul spune povestea unui cuplu care, neputând avea copii, decide să adopte. Căutarea băieţelului perfect, încercarea de a ţine totul secret, comporamentul lor faţă de copil şi întâmplările care au loc în jurul familiei fac din ”Albüm” o dramă cu accente comice.
A existat un caz anume care te-a inspirat privind ”Albüm”?
Mehmet Can Mertoğlu: Nu a fost unul special, dar am auzit mai multe poveşti. Am prieteni care sunt adoptaţi şi le cunosc problemele. Nu m-am confruntat niciodată direct cu asta. Când am vorbit cu pedagogi, cu cei de la serviciul social, specialişti, ei mi-au spus despre astfel de cazuri, care sunt obişnuite, nu sunt excepţii.
Este adopţia un subiect tabu în Turcia?
Mehmet Can Mertoğlu: Într-un fel, da. Dacă nu poţi face un copil pe cale biologică, oamenii încep imediat să vorbească, apar zvonuri de genul ea nu e sănătoasă, el nu e suficient de bărbat. În Turcia există termenul de ”half man” (pe jumătate bărbat, n.r.). Este destul de rău şi pot apărea probleme pentru copiii adoptaţi. Îmi amintesc, mai ales din şcoala primară, că, dacă era vorba despre un copil adoptat, el era ţinta atacurilor colegilor, se făceau glume pe seama lui.
Nu este Turcia singura ţară în care se întâmplă asta, dar care crezi că este motivul?
Mehmet Can Mertoğlu: Pentru că oamenii dau importanţă părţii biologice mai mult decât ar trebui, cred. Este un fenomen interesant, dar asta se întâmplă, cred, şi în zonele rurale din România, sau din vestul Europei. Oamenii cred că este cel mai important lucru - să porţi un copil pe cale naturală. Sper ca lucrurile să se mai schimbe.
Ţi-ai pus în minte să faci un film legat de un alt subiect sensibil?
Mehmet Can Mertoğlu: Am nişte subiecte, dar ele nu ating zona social. Aici este vorba despre adopţie, dar şi despre birocraţie, nu doar de creaţie.
Cum ai colaborat cu echipa românească de producători?
Mehmet Can Mertoğlu: Este o poveste lungă. Directorul nostru de imagine este român, Marius Panduru, a fost unul dintre primii oameni implicaţi în proiect, în 2012. I-am trimis scenariul şi a acceptat imediat. Am început să căutăm un coproducător român, pentru că se întâmplă rar să existe coproducţii Turcia-România. Partenerii tradiţionali ai Turciei, în coproducţie, sunt Franţa şi Germania, uneori şi Ungaria sau Grecia. Mulţi ne-au spus că va fi imposibil, pentru că nu există precedent. Coproducător trebuia să fie Anca Puiu, prin compania Mandragora, dar avea deja cinci proiecte, cred, în desfăşurare, şi ne-a sugerat să ne întâlnim cu Călin Peter Netzer şi Oana Iancu. Ne-am văzut şi am avut puţin timp la dispoziţie pentru a face aplicaţia pentru concursul CNC, dar cumva am reuşit şi am primit un sprijin de acolo. A fost o producţie organică.
Ai spus că ai scris scenariul în două zile, cât a durat realizarea întregului proiect?
Mehmet Can Mertoğlu: Finanţările sunt foarte limitate în Turcia, mai ales pentru debut. Este imposibil să faci un film cu banii daţi de ei, mai ales dacă nu este vorba despre ceva comercial. Acolo se fac destul filme comerciale, care fac multe milioane, dar nu e cazul nostru. Din acest motiv, în proiectul nostru nu s-au implicat prea multe companii private. A durat ceva, aproximativ 3 ani, pentru ca am avut nevoie de un buget anume.
Care a fost bugetul filmului?
Mehmet Can Mertoğlu: Cred că în jur de 600.000 de euro. Nu sunt foarte sigur. Nu este cel mai mare, dar pentru că am lucrat şi cu peliculă de 35 mm şi au fost făcute tot felul de operaţii, am filmat în două oraşe, a fost greu. În Turcia se oferă maxim 100.000 de euro pentru filmul de debut.
Şi ce ai făcut în tot acest timp?
Mehmet Can Mertoğlu: Eram şi student, în acest timp. Nu am lucrat neîncetat la proiectul ăsta. Numai decizia ministrului Culturii din Turcia de a organiza o sesiune de proiecte a durat 7 luni. Şi cu Eurimages şi CNC-ul românesc a durat. Am luat-o pas cu pas şi este nevoie de calm în situaţii de genul acesta.
Întorcându-ne la film - am remarcat cadrele lungi, umorul care se împleteşte cu drama. Am lăsat finalul deschis. De ce ai ales pentru final cascada?
Mehmet Can Mertoğlu: Am încercat să închei filmul cu o imagine măreaţă a naturii. Tot ce se vede în film sunt blocuri, oraşe. În Antalya trăiesc peste 1 milion de oameni, iar oraşele astea, care cresc acum, sunt urâte. Am vrut să arăt ceva proaspăt spectatorilor. Locul respectiv mi-a dat şi senzaţia de pericol. Înainte cu o lună să filmăm scena de la cascadă, cineva a murit acolo într-un accident. Astfel, pentru mine este un amestec de pace şi pericol.
Cum este finalul pentru regizor?
Mehmet Can Mertoğlu: Dacă rămâne deschis, filmul devine mai bogat. Nu vreau să-mi spun punctul de vedere, nu ar trebui să fie un final clar, ca să nu influenţez spectatorul. El poate fi schimbat de oricine.
Înţeleg că iei în considerare să pleci din Turcia pentru câţiva ani, din cauza serviciului militar. Încotro?
Mehmet Can Mertoğlu: Serviciul militar în Turcia este obligatoriu şi lung, 18 luni, şi nu este cel mai bun moment să te înrolezi în armată acum. Nu vreau să mă duc, să fiu sincer, şi, în acest moment al carierei mele, nu vreau să petrec un an şi jumătate în armată. Este periculos şi greu. De asta vreau ca pentru trei sau patru ani să trăiesc în Franţa.
Ce părere ai despre situaţia politică din Turcia şi împrejurimi?
Mehmet Can Mertoğlu: Sunt destul de pesimist. Este un război care durează, cred, de cinci ani în Siria, criza refugiaţilor afectează toată Europa. Sper să se încheie într-o zi, n-o să dureze la nesfârşit. Atentatele din Turcia au fost groaznice, văd frica în ochii oamenilor de acolo. Au fost multe atentate teroriste anul trecut şi sper că se vor încheia.
Cum afectează asta industria cinematografică din Turcia?
Mehmet Can Mertoğlu: O afectează cu adevărat. După ce statul a decretat starea de urgenţă, mulţi guvernatori nu au permis filmările în diverse oraşe, au fost anulate mai multe festivaluri. Cunosc personal că vreo cinci proiecte, ale căror regizori îmi sunt prieteni, care au fost amânate şi anulate. Este rău. Va fi un an greu pentru cinema. Din păcate, Turcia este obişnuită cu astfel de probleme - războiul din regiunea kurdă, atacurile Al-Qaeda de acum zece ani -, problema acum este că Guvernul se schimbă destul de des. Este Erdogan, desigur, dar ministrul Culturii s-a schimbat de trei ori într-un an. Când sun la minister, pentru că am nevoie de vreo semnătură sau ceva, niciodată nu ştiu peste cine dau. Este amuzant cumva, de exemplu, că cel care se află la conducerea CNC-ului turcesc era înainte şeful bibliotecilor. Nu cred că a văzut 50 de filme în toată viaţa lui. Este absurd. Sper că va fi o sesiune de concurs luna viitoare, ştiu că mulţi prieteni de-ai mei se înscriu cu proiecte. Ar putea ca situaţia să se normalizeze primăvara viitoare, dar nu ştii niciodată.
Cum ţi s-a părut România?
Mehmet Can Mertoğlu: Am venit aici de mai multe ori, în timpul producţiei şi postproducţiei. Am lucrat mai tot timpul, nu am văzut mare lucru. Mi-au plăcut oamenii, dar nu-mi place Bucureştiul. Seamănă cu Ankara. Sunt multe instituţii, dar merg vineri la Timişoara şi sper să văd lucruri interesante. Oamenii mi-au spus că Sibiul şi Clujul sunt destul de frumoase. Poate voi ajunge la un moment dat acolo.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
