Lungmetrajul „Dolor y gloria”, scris şi regizat de Pedro Almodóvar, este marele câştigător al galei premiilor Goya, care a avut loc sâmbătă seară şi care a fost marcată de discursuri emoţionante şi de apeluri pentru salvarea filmului independent.
Palatul sporturilor „José María Martín Carpena” din Málaga, transformat în amfiteatru, a găzduit a 34-a gală de decernare a premiilor Goya, acordate de Academia spaniolă de film.
„Mientras dure la guerra” şi „Dolor y gloria” au primit 17, respectiv 16 selecţii, inclusiv la categoria „cel mai bun film”, fiind urmate de „La trinchera infinita”, de Aitor Arregi, Jon Garaño şi Jose Mari Goenaga, cu 15 nominalizări.
Filmul lui Amenábar, cineast de origine chiliană, este cronica ultimelor luni din viaţa lui Miguel de Unamuno - scriitor şi rector al Universităţii din Salamanca, interpretat de Karra Elejalde. Cel de-al şaptelea lungmetraj al cineastului s-a regăsit pe lista scurtă a Academiei pentru propunerea spre nominalizare la Oscar 2020.
Drama „Dolor y gloria”, cu Antonio Banderas în rol principal, premiat pentru interpretare la Cannes, este al 21-lea lungmetraj al lui Pedro Almodóvar într-o carieră de peste patru decenii. Banderas îl portretizează pe Salvador Mallo, cineast fictiv aflat la apusul carierei, care face o călătorie mentală în trecut. Filmul este nominalizat la Oscar pentru „cel mai bun lungmetraj internaţional”, iar Banderas a primit prima nominalizare la premiile Academiei americane pentru acest rol.
Aitor Arregi, Jon Garaño şi Jose Mari Goenaga au fost recompensaţi pentru regia „La trinchera infinita” la Festivalul de la San Sebastián de anul trecut. Filmul, a cărui acţiune are loc în 1936, îi are în distribuţie pe Antonio de la Torre, Belén Cuesta şi Vicente Vergara.
„Dolor y gloria”, ultima parte a trilogiei parţial-autobiografice a lui Almodóvar, după „La ley del deseo” şi „La mala educación”, a câştigat şapte trofee, fiind urmat de „Mientras dure la guerra”, cu cinci, „La trinchera infinita”, „O que arde” şi „Intemperie”, cu câte două.
Pe covorul roşu, Almodóvar s-a arătat emoţionat privind ceremonia şi a făcut o dezvăluire legat de gala Oscar: Penélope Cruz va înmâna trofeul pentru „lungmetraj internaţional”.
Almodóvar a primit sâmbătă seară al doilea Goya pentru scenariu din carieră, după „Mujeres al borde de un ataque de nervios” (1988). A dedicat trofeul fratelui lui, Agustin, producător al filmului, şi i-a spus prim-ministrului Pedro Sánchez prezent la gală: „În următorii patru ani, trebuie să fie coautor al scenariului nostru, al cetăţenilor spanioli. Sper că îi va merge bine, pentru că astfel ne va merge bine tuturor”.
Pedro Sánchez a fost al doilea prim-ministru spaniol prezent la gala premiilor Goya, după José Luis Rodríguez Zapatero (în 2005). El a fost însoţit de ministru Culturii, José Manuel Rodríguez Uribes, şi de cel pentru Consum, Alberto Garzón.
Mariano Barroso, preşedintele Academiei, i-a transmis înaintea ceremoniei o scrisoare lui Sánchez, în care cere Guvernului „să recunoască cinematografiei spaniole statutul de industrie strategică şi colectiv fundamental pentru prezent, pentru memoria şi viitorul ţării”.
Pe scenă, Barroso a declarat: „Anul acesta a fost înregistrat al doilea cel mai bun rezultat din toate timpurile în cinematografele din ţară, dar a fost şi unui remarcabil privind recunoaşterea cinematografiei noastre în străinătate”. El a anunţat că Academia va desemna 2021 „Anul Luis García Berlanga”, pentru a sărbători naşterea „unuia dintre părinţii noştri”.
Trofeul onorific Goya i-a fost acordat anul acesta actriţei şi cântăreaţei Pepa Flores, cunoscută drept Marisol, care nu a fost prezentă la gală. Retrasă din lumina reflectoarelor la jumătatea anilor 1980, prezenţa lui Flores la gală ar fi reprezentat pentru cei mai mulţi marele premiu al serii. Fiicele ei, Celia Flores şi Maria Esteve, au primit trofeul în numele artistei.
Pepa Flores trăieşte în Málaga, de mai multe decenii. „În urmă cu peste 30 de ani, mama noastră a luat decizia fermă de a coborî de pe scenă şi de a se îndepărta de reflectoare pentru totdeauna. Astăzi, emoţionată, mulţumită şi recunoscătoare Academiei, ne urmăreşte la televizor dintr-un loc liniştit”, a spus Maria Esteve, care a chemat-o pe scenă şi pe sora ei, Tamara.
Celia Flores şi Amaia au interpretat melodii din repertoriul artistei, iar la gală au mai cântat Pablo Alborán, Jaime Cullum şi Rayden şi a fost prezentat, în încheierea evenimentului, un fragment din „A Chorus Line”, musicalul pus în scenă de Antonio Banderas.
Carmen Arrufat a fost cea mai tânără actriţă (18 ani) nominalizată anul acesta la categoria „revelaţie”, unde Benedicta Sánchez a fost cea mai vârstnică (84 de ani). Sánchez a câştigat trofeul pentru „O que arde” şi a mulţumit, între alţii, fiicei ei, pentru că a dus-o la casting.
„Dacă medicul meu cardiolog ar fi aici, cred că ar lua-o razna. Pentru că inima mea bate...”, a spus Antonio Banderas când a primit trofeul pentru interpretare. „Totul e Pedro. Ne cunoaştem de 40 de ani. Niciodată nu te-ai trădat. Tu m-ai înţeles mai bine ca oricine”, i-a spus lui Almodóvar, în regia căruia a jucat de opt ori. „Azi se împlinesc trei ani de când am suferit infarctul şi mi-aţi dat ocazia de a sărbători asta. Nu doar că sunt viu, dar mă simt viu”.
Almodóvar, premiat şi pentru regie, a mulţumit întregii echipe şi a tras un semnal de alarmă. „Filmul de autor, filmul independent e pe cale de dispariţie şi are nevoie de protecţie din partea statului”.
Pe scena galei au fost semnalate şi problemele politice cu care s-a confruntat Spania în ultimul an, dar şi cea a încălzirii globale.
Prezentatorii de anul acesta au fost realizatorul de televiziune Andreu Buenafuente şi actriţa Silvia Abril, având pentru a doua oară acest rol, după succesul de anul trecut, când gala a fost urmărită de peste 3,8 milioane de telespectatori. Şi anul acesta, gala a fost transmisă în direct de Televiziunea Spaniolă.
Între cei care au înmânat trofeele şi au prezentat filmele nominalizate s-au numărat actorii Belen Rueda, Jaime Lorente, Pepón Nieto, Clara Lago, Paco Leon, Maribel Verdu, Javier Gutiérrez şi Marisa Paredes, compozitorul James Rodhes, preşedinta Academiei de televiziune, Maria Casado, şi fostul fotbalist Carles Puyol.
Anul trecut, thrillerul politic „El Reino”, de Rodrigo Sorogoyen, a primit cele mai multe trofee, iar lungmetrajul „Campeones” al lui Javier Fesser a fost desemnat cel mai bun film.
Lista completă a câştigătorilor galei premiilor Goya 2020:
Cel mai bun film: „Dolor y gloria”, de Pedro Almodóvar
Cea mai bună regie: Pedro Almodóvar, pentru „Dolor y gloria”
Cel mai bun regizor debutant în lungmetraj: Belén Funes, pentru „La hija de un ladrón”
Cel mai bun scenariu original: Pedro Almodóvar, pentru „Dolor y gloria”
Cel mai bun scenariu adaptat: Benito Zambrano, Daniel Remón şi Pablo Remón, pentru „Intemperie”
Cea mai bună muzică originală: Alberto Iglesias, pentru „Dolor y gloria”
Cel mai bun cântec original: Javier Ruibal, pentru „Intemperie”
Cel mai bun actor în rol principal: Antonio Banderas, pentru „Dolor y gloria”
Cea mai bună actriţă în rol principal: Belén Cuesta, pentru „La trinchera infinita”
Cel mai bun actor în rol secundar: Eduard Fernández, pentru „Mientras dure la guerra”
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Julieta Serrano, pentru „Dolor y gloria”
Actor revelaţie: Enric Auquer, pentru „Quien a hierro mata”
Actriţă revelaţie: Benedicta Sánchez, pentru „O que arde”
Cel mai bun director de producţie: Carla Pérez de Albéniz, pentru „Mientras dure la guerra”
Cea mai bună imagine: Mauro Herce, pentru „O que arde”
Cel mai bun montaj: Teresa Font, pentru „Dolor y gloria”
Cea mai bună scenografie: Juan Pedro de Gaspar, pentru „Mientras dure la guerra”
Cele mai bune costume: Sonia Grande, pentru „Mientras dure la guerra”
Machiaj/ coafură: Ana López-Puigcerver, Belén López-Puigcerver şi Nacho Díaz, pentru „Mientras dure la guerra”
Cel mai bun sunet: Iñaki Díez, Alazne Ameztoy, Xanti Salvador şi Nacho Royo-Villanova, pentru „La trinchera infinita”
Cele mai bune efecte speciale: Mario Campoy şi Iñaki Madariaga, pentru „El hoyo”
Cel mai bun lungmetraj de animaţie: „Buñuel en el laberinto de las tortugas”, de Salvador Simó
Cel mai bun documentar: „Ara Malikian, una vida en las cuerdas”, de Nata Moreno
Cel mai bun film ibero-american: „La odisea de los giles” (Argentina-Spania), de Sebastián Borensztein
Cel mai bun film european: „Les misérables” (Franţa), de Ladj Ly
Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: „Suc de síndria”, de Irene Moray
Cel mai bun scurtmetraj documentar: „Nuestra vida como niños refugiados en Europa”, de Silvia Venegas Venegas
Cel mai bun scurtmetraj de animaţie: „Madrid 2120”, de José Luis Quirós şi Paco Sáez
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
